În zi de sărbătoare, un suflet mare s-a înălțat la ceruri
Motto: „Fericiți făcătorii de pace, căci ei fiii lui Dumnezeu se vor chema.” (Matei 5:9)
Vatican, Sf. Paști – Într-o zi de profundă semnificație pentru întreaga creștinătate, în lumina Paștelui, Papa Francisc a plecat dintre noi. Se spune că sufletele mari își aleg momentele în care să se înalțe, iar sărbătoarea Învierii este, poate, cea mai aleasă dintre ele. Lumea pierde astăzi nu doar un lider spiritual, ci o conștiință vie a binelui, un om al secolului nostru care a lăsat urme adânci prin bunătatea, cultura și lumina pe care le-a revărsat în jurul său.
Am avut onoarea de a-l cunoaște personal, într-un moment cu adevărat memorabil, organizat de Uniunea Mondială de Folclor și Federația Italiană de Folclor, în Piața San Pietro din Vatican. A fost o celebrare a tradițiilor populare, a culorilor vii și a muzicii autentice, când costumele naționale și instrumentele tradiționale din toate colțurile lumii au transformat piața într-o adevărată scenă a prieteniei între popoare.
În mijlocul acestor manifestări, o ploaie măruntă și stăruitoare ne-a cuprins, dar nimeni nu a părăsit locul. Cu răbdare și bucurie, am așteptat cuvântul plin de înțelepciune al Sanctității Sale. Și, ca prin minune, în momentul în care Papa Francisc a apărut, ploaia s-a oprit. Cu zâmbetul său cald și vocea inconfundabilă, ne-a spus că acea ploaie aduce belșug și bunăstare – un semn de binecuvântare.
Am fost condus la tribuna oficială, alături de autoritățile italiene și reprezentanți ai culturii internaționale. Acolo, în acel spațiu încărcat de emoție, am avut privilegiul unic de a-i vorbi personal Sanctității Sale. I-am spus că vin din România, că sunt ortodox din Bistrița și că sunt profund recunoscător pentru această întâlnire. I-am oferit o plachetă simbolică cu imaginea Bistriței și a Palatului Culturii, gest pe care l-a primit cu interes și delicatețe. A mângâiat-o cu grijă și a binecuvântat locuitorii orașului meu cu o afecțiune ce mi-a pătruns în suflet.
Privirea sa blândă, finețea gesturilor, glasul cald și zâmbetul optimist sunt amintiri care mă vor însoți mereu. Papa Francisc a fost un sprijin pentru cei în suferință, un promotor al păcii, un apostol al înțelegerii și prieteniei între religii și culturi.
Acum, la ceas de despărțire, îi dorim drum lin și lumină în veșnicie. Papa Francisc a scris o pagină unică în istoria Bisericii și a omenirii. Ne rămâne nouă să ducem mai departe mesajul său de iubire, pace și speranță.
Dorel Cosma, presedinte IGF
