Recent, o veste cutremurătoare a zguduit lumea culturală: o parte din Tezaurul dacic al României, expus într-un muzeu din Drents, Olanda, a fost furată. Printre obiectele de o valoare inestimabilă care au dispărut se numără coiful de aur de la Coțofenești, brățări dacice și alte aproximativ 700 de artefacte istorice care reprezentau o moștenire crucială pentru identitatea și istoria poporului român.
Cum a fost posibil un astfel de jaf?
Acest eveniment tragic ridică întrebări grave despre gestionarea patrimoniului național românesc și despre modul în care aceste comori au ajuns să fie expuse într-o locație aparent periferică din Olanda, fără măsuri de securitate adecvate.
După ce au fost expuse în marile capitale culturale ale lumii, aceste obiecte au fost trimise la un muzeu din Drents, o regiune aflată la marginea circuitului cultural internațional. Decizia de a muta artefacte de o asemenea valoare într-o zonă relativ obscură reflectă o lipsă de respect și înțelegere față de importanța istoriei noastre naționale.
O gestionare culturală defectuoasă
Responsabilitatea acestui dezastru este împărțită între organizatorii din Olanda și autoritățile culturale din România. Politicienii și funcționarii publici care decid soarta patrimoniului nostru au demonstrat o lipsă crasă de profesionalism, expunând obiectele în condiții precare.
În loc să fie protejate în muzee din țară, precum cele din București, Cluj sau Bistrița, aceste comori au fost trimise în străinătate, aparent fără o analiză atentă a riscurilor. Se ridică întrebarea: ce a câștigat România din această expunere? Rezultatul este că am pierdut dovezi esențiale ale originii noastre, într-un context care ar fi trebuit să promoveze cultura, nu să o vulnerabilizeze.
Unde a fost paza?
Un alt aspect scandalos este lipsa măsurilor de securitate în muzeul din Drents. Este greu de înțeles cum artefacte de o asemenea valoare, considerate unice în lume, au fost lăsate la dispoziția unor hoți, fără protecția necesară. Deși Olanda este considerată o țară ultra-democratică și occidentală, acest incident arată o neglijență gravă din partea autorităților locale.
Un semnal de alarmă pentru România
Acest jaf reprezintă mai mult decât o pierdere materială; este un atac asupra identității noastre naționale. Tezaurul dacic nu este doar o colecție de obiecte valoroase, ci o mărturie a istoriei și culturii strămoșilor noștri. Faptul că aceste valori au fost puse în pericol reflectă incapacitatea unor „diriguitori” de a proteja ceea ce avem mai prețios.
Această tragedie trebuie să fie un moment de reflecție pentru autoritățile române. Este imperativ să se ia măsuri concrete pentru a preveni astfel de incidente în viitor:
• Crearea unor protocoale stricte pentru expunerea tezaurului în afara țării.
• Asigurarea că măsurile de securitate sunt la cele mai înalte standarde internaționale.
• Promovarea și păstrarea acestor comori în muzee naționale, unde să fie accesibile și protejate.
Ce urmează?
România trebuie să facă presiuni pentru recuperarea tezaurului furat și pentru tragerea la răspundere a celor vinovați. În același timp, acest incident ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru modul în care gestionăm patrimoniul național.
În final, trebuie să ne întrebăm: cât mai putem tolera această indiferență față de cultura noastră? Dacă nu învățăm din acest dezastru, riscul de a pierde și alte fragmente ale istoriei noastre devine inevitabil.
Dorel Cosma
