M-am găndit să vă delectez cu o poezie dragi prieteni. Pentru că timpul este dușmanul nostru, să prețuim fiecare clipă!
(Dedicație tatălui meu)
S-au dus atâtea primăveri,
Și toamne ruginii ,
Și-au -luat cu ele gândul meu,
Crezând c-ai să revii!
M-au scăldat multe amintiri,
Cum tu mă dojeneai,
Nu ți-am răspuns nicicând în viață,
Iubirii ce-mi dădeai!
O dulce-îmbrățișare-a fost,
Ce mi-a rămas mai viu,
O simt ,e ultima suflare,
În sufletu-mi pustiu!
Mai am o palmă de pământ,
Și lângă ea o cruce ,
O candelă ce s-a aprins,
Nicicând nu se va stinge!
Și am rămas cu-un suflet trist
De tot ce n-am putut
Să-ți dăruiesc ,și aș fi vrut
Ca să-ț vorbesc mai mult.
Să-ți mulțumesc că mi-ai iubit,
Să-ți mulțumesc că m-ai crescut,
Mi-ai dat din sufletul tău tot,
Atât cât ai putut!
Maria Blaga
