Deși a plecat dintre noi, Adrian Păunescu continuă să vorbească. Iar vocea lui răsună poate mai clar ca oricând.
Marele poet și patriot Adrian Păunescu nu a tăcut niciodată când a fost vorba despre durerea acestui neam. Nici moartea nu i-a luat acest dar. Și astăzi, din înregistrări, din cărți, din versuri și cuvântări, glasul său se aude parcă mai viu ca niciodată. Ne vorbește, ne ceartă, ne încurajează și ne amintește cine suntem.
Discursurile sale din Parlamentul României au fost adevărate lecții de patriotism, cultură și demnitate. Ar fi trebuit, poate, ca după fiecare intervenție de-a lui să se declare pauză – ca ceilalți parlamentari să poată medita în liniște la ceea ce înseamnă cu adevărat dragostea de țară și responsabilitatea cuvântului.
Astăzi? Privim Parlamentul și ne întrebăm: poate vreunul dintre ei să îl egaleze? Invidia i -a ros, l-au jignit, dar el a rămas. Mai viu ca mulți dintre cei care astăzi vorbesc fără să spună nimic.
Ascultați-l! Cu câtă durere vorbea despre poporul său, despre mizeria, jaful și umilințele la care este supus. Ascultați-i ironia tăioasă, atunci când se adresa celor care tot inventează biruri, taxe și impozite pentru un popor care nu mai are de unde da.
Păunescu nu a murit. Trupul său odihnește, dar glasul lui tună din mormânt.
ASCULTAȚI!
