Cornel Udrea și teatrul – o viață predestinată artei

Ziua Mondială a Teatrului, sărbătorită pe 27 martie, are pentru mine o semnificație aparte. Este ziua în care, an de an, îl sunam pe Cornel Udrea să-i spun „La mulți ani!”. Se bucura de această coincidență, considerând-o un semn că destinul său era legat de teatru nu doar prin creație, ci și prin însăși ziua venirii sale pe lume.
Cornel nu a fost doar dramaturg, ci un adevărat susținător al mișcării teatrale. Împreună am încercat să dăm un nou suflu teatrului bistrițean, chiar dacă provocările nu erau puține. La nivelul Centrului Cultural Municipal Bistrița, pe care îl conduceam, am găsit mereu în Cornel un partener de încredere, un om care nu doar că înțelegea scena, dar o și trăia cu o pasiune rar întâlnită.
Nu am putut înființa un teatru de sine stătător, însă am reușit să punem bazele unui teatru de proiecte care, în timp, a devenit o prezență constantă în viața culturală a orașului. Cu răbdare și perseverență, am organizat spectacole, am atras public fidel și am demonstrat că teatrul poate exista și în afara marilor instituții consacrate.
Unul dintre cele mai importante proiecte la care am lucrat împreună a fost Festivalul Internațional de Teatru „Liviu Rebreanu”, care a adus la Bistrița producții de prestigiu. De asemenea, Cornel a fost implicat și în înființarea Teatrului pentru Copii și Tineret „Alexandru Misiuga”, nume ales în amintirea fondatorului. Îl emoționau copiii care veneau la spectacole și interacționau cu personajele, iar el spunea mereu: „Iată viitorul spectator al teatrului bistrițean!”.
Pe lângă activitatea sa de dramaturg, Cornel Udrea a fost un om al teatrului în adevăratul sens al cuvântului. A fost un creator, un vizionar, dar și un prieten de nădejde. Moștenirea sa rămâne în cărțile și piesele sale, în amintirile celor care l-au cunoscut și în proiectele culturale pe care le-a susținut cu atâta dăruire. În fiecare 27 martie, odată cu celebrarea teatrului, îmi voi aminti de el – prietenul, artistul, omul care a crezut în magia scenei.