Pe Spinarea Câinelui IOAN RADU VĂCĂRESCU, SIBIU Ce vreme câinoasă era pe-atunci şi ce veseli coboram noi Spinarea Câinelui cădea apa fără sfârşit din norii aşezaţi pe acoperişuri aducea peste noi ţăndări de ţiglă şi ace de mortar vechi dar ce veseli eram noi trei eu şi cu tine şi cu sora ta geamănă Vă ţineam de încheieturile mâinilor una de-o parte şi una de cealaltă simţeam atingerea rece a...