”Să nu stai toată ziua vârât cu nasu-n scripte,

Iar laptele și carnea – să fie bine fripte.

În orice alimente și-n orice băutură

Să puneți acid fenic – nu mult: o picătură…

Și cel puțin o dată la două săptămâni,

Tot omul să se spele pe față și pe mâini…

La poștă, sau la gară (și-n orice loc murdar)

E obligat tot omul să scuipe-n buzunar,

Că pe podea nu-i voie decât în caz de boală…

Iar când te duci la teatru, sau intri în vreo școală

Și aerul de-acolo îți pare echivoc,

E mai recomandabil să nu respiri de loc…

Acei ce au bronșită, sau tuse măgărească,

De semenii lor teferi grozav să se ferească!

Să nu-și mai piardă noaptea cu lucruri nepermise,

Să țină toată iarna ferestrele deschise.

Iar vara să se ducă la aer, la Sinaia,

Să steie-nchiși în casă, c-afară-i udă ploaia…

Pe lângă asta-i bine, când suferi de-anemie,

Cu propria ta viață să faci economie.

De nu vrei ca la urmă să te trezești mofluz,

Evită surmenajul și orice fel de-abuz,

Rărește-o cu tutunul, mai lasă băutura!…

Iar dacă, din păcate, vrei să-ți apropii gura

De epiderma unei persoane din elită, -

Oricât ar fi persoana aceea de grăbită,

La locul ce urmează să fie sărutat,

Să dai întâi c-o cârpă muiată-n sublimat.

Ori, ca să fiți mai siguri de viață, eu vă zic:

Nu sărutați nici mână, nici gură, nici… nimic!”

George Topîrceanu

*

Poezia a fost recitată in premieră de către autor în 1928, la Iași, în

cadrul Conferinței Societății pentru Profilaxia Tuberculozei.