MINUTUL DE POEZIE, SINTETIZAT ÎN STIHURI BINE TÂLCUITE DE PĂRINTELE MARCEL MIRON

 

De la Huși, în dulce grai moldovenesc, părintele scriitor,

Marcel Miron

 

Eu și vinul

 

De la Noe citire

vița de vie mă îmbie

cu dulce și amară robie.

 

În ani

prin vin mi-am făcut prieteni

și dușmani

iar când am postit de băutură

am mâncat prieteni

și am înghițit neprieteni.

 

Dar beau

până limba obosește de cuvinte

că nu mai pot rosti clar

adevărul.

 

Beau mustul necuvântului

ca să fermentez cuvântul bun

dar care este vorba bună

sau ne bună

când alcoolul mă îmbracă

în haină de vis și furtună!

 

Doamne, nu-mi luminá ochii prea mult

ca să văd în paharul tău

carne și sânge

ca în potirul sfântului papă Grigore Dialogul

 

lasă-mă la bucuria

pâinii și vinului

cale călduță

prin mijlocul grădinii

în răcoarea serii

 

și nu pe la margini și haturi;

mi-e frică de jivinele

prea multului vin.

 

Am băut vin curat

și m-am îmbătat

ca ciclopul Polifem

orbit de Ulise.

 

Vinul ales

din boabe obosite de coacere

doar paos morților.

 

După o viață de gustat și degustat

mi-e dor să beau vinul

de la Cana Galileii

stors din strugurii vieții

în teascuri de piatră

de cuvânt și de foc.

 

La miezul nopții

înainte de cântecul cocoșilor

de față cu nănașii și nuntașii;

mirele

să-mi întindă cupa

să beau

și să mă îmbăt de nemurire. 

 

 

 

 

 

Clopotarul

 

Când cobora pe scara lui Iacob

cea pururi urcătoare

oamenii îl îmbiau cu vin:

- nu beau

zicea privind spre orizont

eu sunt amețit de cer.

 

Suia tirbușonul treptelor în spirală

până la poalele vineții ale infinitului

și trezea tăcerea

cu bătăi vesele în toaca de paltin

până ieșeau năuciți

toți demonii ascunși

în felia uscată

a inimii copacului cântător.

 

Sus,

florile de aramă

împrăștiau norii de păcate

și restabileau pacea

prin simfonia solemnă

a divinilor clopotari,

sfântul Vincențiu Lerinensis

și Friedrich Schiller:

 

vivos voco

pe cei vii îi chem

mortuos plango

pe cei morți îi plâng

fulgura frango

fulgere frâng.

 

Într-o zi clopotarul

a plecat cu frânghia clopotului mare

și nu s-a mai întors din cer.

 

Când îngerii se adună în sobor

el trage sfoara priponită de prispa raiului

să se audă sunetul solemn al aramei

pe întreg tărâmul celălalt.