LA MULȚI ANI, LA CUMPĂNA DINTRE ANI!

                Se spune că ziua bună de dimineață se cunoaște. Eu aș completa spunând că ziua bună se întrevede după zâmbetul de dimineață, fie că este la colțul buzelor fie că este într-un colț de suflet. Fiecare zi pe care o primim de la Bunul Dumnezeu este o binecuvântare care se revarsă peste noi pentru a ne desăvârși, pentru a întâlni oameni de la care să învățăm încă o lecție sau prin care se arată iubirea Lui, pentru a simți gustul frumosului, chiar dacă de multe ori camuflat sub poveri, sub griji și zădărnicii.

            La cumpăna dintre ani, de fapt la cumpăna fiecărui An Nou, ne propunem să lăsăm frumosul să ne inunde sufletul și zilele, să lăsăm oamenii frumoși să ne intre în casa inimii noastre. Privind înapoi către anul ce-a trecut și făcând un bilanț al acestuia, am putea spune că ceea ce-am dobândit sau am învățat se poate pune în balanță cu ceea ce ne-a dăunat sau ne-a zdruncinat într-un fel sau altul. Am experimentat singurătatea, izolarea, dar am avut prilejul introspecției, al regăsirii sinelui. Am fost nevoiți să stăm departe unul de celălalt, dar am putut învăța să ne apropiem sufletește unul de altul.

            Prea mult ne lăsăm dominați de puterea unor cuvinte precum „poate”, „trebuie”, „dacă”. Acestea sunt încărcate de frică și de îndoială. Ori frica omoară iubirea, naște adevărate dezastre sufletești, în primul rând. Îndoiala, deznădejdea, alungă liniștea și dezechilibrează. De multe ori și din ce în ce mai des ne vorbim, zicem noi, socializăm, dar nu ne mai simțim. „Stârnim furtuni și apoi ne supărăm că plouă.” (Hrisostom Filipescu) Rostim cuvinte peste cuvinte, doar ca să dăm impresia sau să ne amăgim că vorbim cu celălalt, dar acestea nu ating sufletele. Soarele există chiar și în întuneric, nu? Florile au culoare și miros, zâmbesc vieții chiar și noaptea, doar să avem puterea sau voința să le vedem.

            Așadar, La mulți ani, dragi bistrițeni! La mulți ani, dragi români! Fie ca în anul în care vom păși să privim mai des și mai cu încredere înspre Cer, să ne uităm cu milostenie și iubire înspre aproapele nostru. Să fie noaptea dintre ani și ziua de Anul Nou un bun prilej de popas și de introspecție, de amintire. Căci amintirea întreține, de multe ori, viața, și este un „popas binecuvântat pentru veșnicie.” Să prețuim gândurile, privirile calde, sentimentele celui de lângă noi, iubirea, căci aceasta îl duce pe om aproape de Dumnezeu. Fie ca icoana sufletului meu să sărute icoana sufletului tău. Să mulțumin și să ne bucurăm pentru minunea de a fi și să încercăm să facem din noaptea neagră a gândurilor noastre, o luminoasă zi. Deschide poarta zilei de mâine, fiindcă este un loc mult mai fericit. Raiul începe acum și de aici, dacă reușim să îl trăim. Umple inima de firimituri de zâmbete, de dragoste, de pace.

            „Bucurie sfântă în lumina din inimi!”

 

                                                                                      Prof. Mirela Rus