IMPRESII DIN GERMANIA ...

Impresii despre Festivalul Internaţional de Literaturӑ şi Teatru „Liviu Rebreanu“, ediţia a XVI-a, Bistriţa, România, 26-27 noiembrie 2020 

 

 

Şi în anul 2020 am trӑit bucuria de a fi oaspete al Palatului Culturii Bistriţa, acea casӑ luminoasasӑ ce-şi aşteaptӑ prietenii în prag nu numai cu o floare, ci şi cu inima şi sufletul deschis. Aşa este tradiţia la Bistriţa! Felicitӑri!

Chiar dacӑ anul acesta a fost altfel decât cei anteriori din cauza restrictiilor impuse de pandemie, nimic nu a frânat inimile şi gândurile noastre sӑ radieze de bucurie şi prietenie. Ne-am cӑutat prin lumea virtualӑ a undelor, ne-am gӑsit şi am trӑit bucuria revederii, ca şi cum restrictiile şi barierele depӑrtӑrii şi apropierii s-­ar fi contopit întro nouӑ lume, pe cât de irealӑ, pe atât de normalӑ!

Festivalul Internaţional de Literaturӑ şi Teatru „Liviu Rebreanu“, ediţia a XVI-a, Bistriţa, România, a strӑlucit din nou prin organizare, competenţӑ profesionalӑ şi atmosfera deosebit de prietenoasӑ cu care ne-a obişnuit. Meritul revine unui grup de oameni care, prin angajament şi dӑruire se identificӑ şi slujesc interesele culturii din Bistriţa pânâ dincolo de posibil. Specific aici numele câtorva dintre reprezentanţii comitetului de organizare: Dorel Cosma, Zorin Diaconescu, Elena M. Cîmpan, Menuţ Maximinian, Maria Herineanu. Îi felicit pentru iniţiativa de a nu pregeta nici o clipӑ în a pӑstra vie cultura Bistriţei, acolo unde mereu se poate, indiferent de circumstanţe.

Numai aşa se poate explica reuşita acestui festival, al cӑrui ecou s-­a simţit pânӑ în cele mai îndepӑrtate colţuri ale lumii. Profitând de tehnologia modernӑ, colectivul de organizare nu s-a dat înapoi nici din faţa posibilitӑţilor virtuale actuale, reuşind sӑ ne cheme gândurie şi realizӑrile literare spre nodul închegat de-a lungul timpului în acest loc unic, minunat, plin de tradiţii şi culturӑ din România, numit Palatul Culturii Bistriţa.

Evenimentul a început prin câteva clipe de reculegere în memoria scriitorului, ziaristului şi prietenului nostru Aurel Pop din Satu Mare, participant la poate ediţiile anterioare ale festivalului. De curând, Aurel Pop ne-a lӑsat în urmӑ un mare gol şi regretul pierderii unui om valoros şi al unui prieten devotat.

M-am simţit onoratӑ fiu parte din mӑnunchiul compus din scriitori de pe mai multe meridiane ale lumii. Timp de douӑ zile s-au contopit graniţele, ne-am simţit uniţi prin grai, bucurie, literaturӑ. Au fost invitaţi scriitori nu numai din România ci şi din Australia, Canada, Cipru, Franţa, Germania, India, Israel, Italia, Malaezia, Singapur, Spania, USA, Turcia, Uruguay.

Aportul meu la festival a constat în prezentarea unui text din romanul autobiografic „Dincolo de orizont“. Fiindcӑ, în acest an, pandemia mi-a frânat dorinţa de a reveni acasӑ, în România, am încercat sӑ-mi potolesc dorul, citind un scurt fragment din capitolul „Revenirea pe meleagurile natale“, text pe care îl redau mai jos:

M-am apropiat de unchiul meu.

-    Te rog, aşteaptă-mă puţin, vreau să merg până în vale, să arunc o privire spre Desnăţui.

M-am urcat pe digul înalt ce proteja satul în fiecare primăvară de vâltoarea apei, de viitura de după topirea zăpezii. O boare plăcută îmi mângâia obrazul. Am închis ochii. Oricât de mult timp mi-aş fi luat ca să savurez aceste momente, în subconştient mă tortura glasul adevărului. „Bucură-te aici şi acum, fiindcă eşti acasă. Trăieşte acest moment magic, fiindcă următoarea clipă nu o va mai egala pe cea actuală”.

Am ridicat mâinile. Bluza subţire flutura în jurul corpului. Briza plăpândă îşi făcuse loc sub onduleurile ei, atingându-mi pielea corpului, mâinile, faţa. Era acea adiere pe care nu o poţi simţi decât aici, în acest loc, sus pe dig, unde curenţii de aer de pe sub vale îşi dau întâlnire cu cei ce urcă dinspre Desnăţui şi cei care coboară de pe uliţă. Savuram priveliştea din jur, auzeam bâzâitul cărăbuşilor de mai, glasurile gălăgioase ale ciopoarelor de gâşte, vedeam amprentele tălpilor mele ce altădată mângâiaseră rădăcinile fiecărui fir de iarbă.

Îmi arunc privirea în zare, căutând linia orizontului pe care doamna Stela ne-o descrisese ca locul unde ni se pare că cerul se împreună cu pământul. Oare câte linii de orizont depistasem de atunci încoace? Cert este că pe nici una dintre ele nu o simţisem aşa de aproape.

 

Voi încheia aceastӑ scurtӑ incursiune printre amprentele ştanţate pe amintirile mele de cӑtre Festivalul Internaţional de Literaturӑ şi Teatru „Liviu Rebreanu“ din Bistriţa, prin a-i mulţumi Domnului Dorel Cosma, directorul Palatului Culturii Bistriţa, pentru cuvintele rostite la festivitatea de deschidere a evenimentului:

„Veniţi la Bistriţa, dragii mei… Sӑ fim mai uniţi, mai prieteni decât se poate spune…!“

 

Ioana Heidel