La această întrebare răspund cu plăcere poeții. Lumea nu mai are răbdare, s-a învățat cu telecomanda, poezia e pe placul utilizatorului de net, rețele, etc.

Peter Boxall and Bryan Cheyette observă în introducerea la monumentala lor operă  "The Oxford History of the Novel in English, Volume 7: British and Irish fiction since 1940" că genul romanesc manifestă tendința de a se redefini odată la două decenii.

Mai multe voci sunt de acord că românul şi-ar fi epuizat cele mai bune posibilități între 1910 şi 1930. Valabil şi pentru noi dacă ne gândim la Rebreanu.

Alți critici, printre care Bergonzi, susțin că romanul a supraviețuit într-o stare hibridă, stare care i-a permis să supraviețuiască, dar l-a făcut să nu mai fie roman.

Cu toată preferința evidentă a mulți autori contemporani pentru poezie, nu vom şti niciodată ce poate aduce ziua de mâine.

Internetul  (încă) nu este ultima frontieră.  

ZORIN DIACONESCU