DIN LUME ADUNATE!

Maria Blaga 
Nu putem spune că ne este bine, dar nici rău !
Dacă stăm să cochetăm cu timpul, să dăm timpul înapoi, vedem prin câte greutăți au trecut părinții noștri. Îmi spunea mama că era tânără și mergea la căpălit, se zice în zona noastră a Bârgăului, sau la secerat, pentru o pâine muncea o zi întreagă. Dacă stăm să ne gândim cu adevărat sunt părinții, bunicii noștri care-au prins războaie, au trecut prin boli cum este tifusul, bunica mea  a prins acele vremuri când au venit rușii și-mi spunea mama că a stat într-o groapă ascunsă sub pământ zile întregi, ea fiind la pieptul  mamei sale  pe atunci.
În 1940 au ocupat ungurii Ardealul, apoi au venit rușii, nemții, am rămas mulți ani sub stăpânirea Rusiei, nemții retrăgându-se în   patria lor. Apoi dacă stăm să ne gândim la anii comunismului, în acele vremuri au fost arestați preoți, intelectuali, boieri, i-au dus la canale, în lagăre de unde puțini s-au mai întors, pe mulți i-au băgat în crematoriu unde au fost gazați, schingiuiți sau arși de vii sau aruncați în gropi comune.
Istoria ne relatează suferința Poporului Român, dar și faptele de glorie și repune în actualitate experiența înaintașilor români.
Și de ce să spunem că trăim greu sau rău, când  avem atâtea lucruri frumoase, tehnologia avansată, atâta frumusețe în jurul nostru și diverse posibilități de a prospera, toate se datorează Bunului Dumnezeu de care trebuie să ținem cont atâta timp cât El ține o lume întreagă în palmele sale Sfinte!
Să ne mulțumim vizând aspectul anilor  de odinioară când am fi mâncat un dulce și nu-l găseam în magazine “epoca de aur “ce ne-a restricționat la alimente, stăteam la cozi infernale pentru o porție, asta o știm cu toții și de ce nu am fi mulțumiți acum când avem totul?
Viața este un deal ce trebuie urcat pas cu pas, la fiecare pas prindem oportunități, ne extindem relațiile îmbrățișând viața cu rele și cu bune, vom cunoaște timpul făcând diferența.
Viața e totul și cel mai frumos dar de la Dumnezeu, ea merită trăită și să ai pacea lăuntrică mulțumit fiind de darul Divin!
Eu, Maria Blaga, am urcat muntele abrupt, m-am lovit de stânci uriașe, am îngenunchiat la porțile durerii, dar am învins! Nu pot decât să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru viață!
Poate dacă am fi trăit numai bine în această lume, nu l-am fi cunoscut pe Dumnezeu.
Deznodământul...  râmân faptele!