CORNEL UDREA: VEȘNICIA STĂ CU BAGAJELE LA POARTĂ!

...fiecare Liceu avea chipiul personalizat. Și îl purtam, cu un fel de mîndrie, cea a apartenenței. Numai uniforma fetelor mă deranja: începusem să înțeleg și din cîteva incursiuni tactile, ce comori se ascund sub uniformele alea savonarolnice...

Cred că m-ar ține de nebun elevii de azi,dacă le-aș spune că în clasele mari, de la a X- a încolo, ne purtam la cămașă, nu neapărat albă, cu cravată.

Existau ( și mai există) licee formidabile, cu tradiție grea istorică, , întinsă peste un secol, un secol și jumătate, ba chiar două secole. Sunt și liceele profunde, din orașe mici, care au dat țării și lumii valori. Mă gîndesc pentru o pildă, la orașul Năsăud, cu cei 23 de academicieni ai săi, la liceele Țării Românești, ale Banatului, ale Olteniei și ale Moldovei, șirag de perle, cum nu foarte multe țări au avut.

Despre prezentul, școlii românești, nu fac vorbire. Amintesc doar că în mediul rural există 3000 de clădiri școlare abandonate, în ruină, în paragină, adăpost pentru cîinii pribegi. Nu, satul românesc nu mai este izvorul demografic al țării. Știți ce mi se pare semnificativ, pentru prezentul politic, cinic și nesimțit ? Toate televiziunile își plimbă reporterii pe asfaltul orașelor, pe la spitalele acestora, nimeni nu se duce să să se mînjească cu noroiul ulițelor din comuna primitivă a realității noastre. Acolo oamenii nu fac covid ? Nu ar trebui să se știe și cîte îmbolnăviri sunt acolo ? Cîte victime ? Cum sunt îngrijiți cei rămași ?

Am văzut, mai demult, dinainte de covid, o filmare cu o mașină salvării, oprită la cap de sat, din cauza noroiului adus de ape, și bolnavul purtat în brațe de șofer, pînă la mașină. Nici măcar un sătean nu a venit să îl ajute pe șofer.

Veșnicia stă cu bagajele la poartă.