Autorul celui mai controversat dicţionar al limbii române, revoluţionarul paşoptist, fondatorul, secretarul general și președintele Societății Academice Române, profesorul universitar, eruditul filolog, istoricul, publicistul şi omul politic sibian, August Treboniu Laurian, fiul preotului din Fofeldea , a fost una dintre figurile providenţiale ale României, care au marcat cultural şi politic secolul al XIX-lea.
1.Viaţa
August Treboniu Laurian, filolog, istoric, publicist și om politic, se naşte la 17 iulie 1810, în casa preotului greco-catolic Pavel Trifan din satul Fofeldea, comuna Nocrich, Sibiu( pe atunci scaunul Nocrich, Principatul Transilvaniei). Facem precizarea că numele lui real era Augustin Trifan, însă, bun cunoscător al limbii lui Virgilius, filologul şi l-a latinizat.
După absolvirea şcolii normale germane din Sibiu, face studii de filosofie la Cluj, iar ulterior studiază ştiinţele fizice, matematica şi astronomia la Institutul Politehnic din Viena şi Gottingen. Învaţă patru limbi: latina, germana, maghiara şi franceza.
Recomandat de pedagogul şi matematicianul Petrache Poenaru, fostul elev al lui Gheorghe Lazăr, principelui Alexandru Ghica al Munteniei, acesta îi oferă în 1842 lui August Treboniu Laurian un post de profesor de filosofie şi limba latină la Colegiul „Sfântul Sava” din Bucureşti, unde va rămâne până în anul 1948. În această primă perioadă bucureşteană s-a căsătorit cu Maria Ionescu, care i-a născut trei copii: Dimitrie, Alexandru şi Lucia. Fiul cel mare, Dimitrie, l-a urmat la catedra Liceului Sf. Sava.
Împreună cu marele revoluţionar Nicolae Bălcescu, va pune bazele primei reviste de istorie românească – Magazin de istorie pentru Dacia.Participă alături de Simion Bărnuțiu, George Barițiu, Avram Iancu, Andrei Şaguna, Papiu Ilarian, Timotei Cipariu la Revoluţia paşoptistă din Transilvania, Laurian fiind de altfel cel care în ziua de 3/15 mai, citeşte pe Câmpia Libertății de la Blaj moțiunea cu revendicările românilor, în faţa a 50.000 de ţărani.
Augustin Treboniu Laurian este de asemnea unul dintre membrii fondatori ai „Asociaţiei Transilvania pentru cultura şi literatura poporului român”, ASTRA. În 1864 devine profesor de literatura română al Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti, fiind şi decanul acesteia timp de aproape două decenii.
În anul 186, Gh. Bariţiu înfiinţează la Sibiu „Asociaţia pentru cultura şi literatura poporului român”, instituţie culturală care va sta la baza constituirii unui for similar şi în Ţara Românească şi anume Academia Română, al cărui membru fondator şi preşedinte a fost August Treboniu Laurian de la 13 septembrie 1870, până la 14 septembrie 1878.
Fiul lui Augustin Treboniu Laurian, Dimitrie August Laurian, profesor de filosofie şi latină, jurnalist şi om politic, a înfiinţat în mai 1877, cu spijinul tatălui său, ziarul „România liberă”, una dintre cele mai serioase publicaţii ale timpului, la care au contribuit cu texte mari nume ale culturii române: Barbu Ştefănescu Delavrancea, Eminescu, I. L. Caragiale, Al. Macedonski, Duiliu Zamfirescu, Al. Vlahuţă, G. I. Ionescu Gion, D. Teleor ş.a.
Se stinge din viaţă pe 25 februarie 1881, în Bucureşti, fiind înmormântat la Cimitirul Belu.
2.Opera
-„Tentamen criticum in originem derivationem et formam linguae romanae in utraque Dacia vigentis vulgo valachicae” (Viena, 1840);
– „Cuvânt academic” (1845); „Brevis conspectus Historiae Romanorum in utraque Dacia de gentium” (1846);
– „Manual de filosofie”, A. Delavigne (traducere, 1846);
-„Manual de filosofie şi de literatura filosofică”, W. Traug, Krug (traducere în comun cu Bălcescu, 1847);
– „Temişiana sau scurtă istorie a Banatului Temişian” (1848);
– „Die Romänen der Österreichischen Monarchie” (Venna, 1849-1851) în trei tomuri;
– „Istoria Românilor”, cu un supliment: „Despre măsuri” (Iaşi, 1853), în câteva ediţii;
– „Elemente de cosmografie pentru clasele primare” (1859),
-„Elemente de istoria românilor pentru clasele primare” (1859),
-„Istoria românilor pentru gimnaziu” (1861);
-„Geografia modernă a Daciei” (1861);
– „Atlante geografic”, L. Bonnefont (1868);
– „Harta Daciei Moderne” (1868);
– „Fastii consulari cu adaussulu fapteloru memorrabili: Supplementu la Istoria Romaniloru” (1869);
– „Istoria Românilor din timpurile cele mai vechi până la zilele noastre, precesă de geografia modernă a Daciei” (1869)
3.Concepţia politică, lingvistică şi filosofică
Convins că menirea intelectualului, a omului de știință este aceea de a-şi manifesta iubirea şi recunoştinţa faţă de neam, prin contribuţia la purificarea limbii, August Treboniu Laurian, influenţat evident de reprezentanţii Scolii ardelene, a încercat să aducă în actualitate lexicul limbii române, anterioare secolului al XIII-lea, adică înainte de venirea ungurilor în Transilvania.
Astfel, între 1871 și 1876, din însărcinarea Societății Academice Române, a publicat în colaborare cu linvistul Ion C. Massim „Dicționarul limbii române”, în două volume (1871-1875), în care, a propus o limbă curăţată de influenţele nelatine.
Dacă în cele două volume ale Părţii I, inventariază exclusiv cuvintele de origine latină, fie ele în uz, încă neintrate sau eliminate natural din limbă, Partea a II-a conţine un glosar al cuvintelor de “origine îndoielnică”, alogenă care, având în general doar valoare sinonimică, sunt propuse de autori pentru eliminarea treptată din limbă.
Dicţionarul lui August Treboniu Laurian a fost întâmpinat încă de la început cu critici aspre de către adepţii curentului antilatinist care afirmau că aceste aşa-zise îndreptări nu fac decât să simplicice, să sărăcească limba română, să o modifice până la desfigurare.
Cu toate aceste critici, Dicţionarul lui Laurian a avut un rol important în cultura românească, deoarece, pe lângă faptul că a iniţiat studiul ştiinţific al limbii române, a constituit şi o sursă de informare pentru viitoarele dicţionare, editate sub egida Academiei române, de către Bogdan Petriceicu Hasdeu, Al. Philipide, Sextil Puşcariu, Iorgu Iordan, Al. Graur, Ion Coteanu, Marius Sala, Gheorghe Mihăilă etc
De asemenea, un deosebit interes este acordat de către eruditul filolog aducerii la lumină a unor izvoare, documente legate de limba şi istoria română, aşa cum spune deja în Tentamen criticum in originem, derivationem et formam linguae Romanae in utraque Dacia vigentis vulgo Valachicae: «Nonnullas harum curiosarum epistolarum hic attingendi haud inopportunum fore judicavimus locum, quum praeterea paucis admodum notae sint, et magnum historiae propagent lumen» (“Noi socotim a pune aici unele dintre acele epistole curioase scrise de o parte şi de alta mai ales pentru că sunt cunoscute preapuţinor români şi pentru că pot să aducă Istoriei mare lumină”lat.)
Traducând cele două manuale de filosofie, unul din franceză, iar celălalt din germană(vezi supra) August Treboniu Laurian a încercat nu doar să familiarizeze tinerii români cu sistemele filosofice occidentale, ci şi să creeze un minim vocabular filosofic românesc, necesar înţelegerii discursului filosofic, să ofere un instrument conceptual, categorial, viitorilor iubitori de înţelepciune autohtoni, pasionaţi de gândirea speculativă.
De fapt, aşa cum mărturiseşte în prefaţă, traducătorul însuşi a întâmpinat anumite dificultăţi din cauza lipsei unui astfel de vocabular filosofic din limba română: „m-am silit a o traduce cât mai credincios şi unde a fost cu putinţă fără a vătăma natura limbei româneşti, chiar din vorbă în vorbă. Dar întru aceasta am întâmpinat multe greutăţi şi, mai ales, din causa limbei şi de teamă să nu fi causat şi eu cititorilor poate încă şi mai mari. Ar fi fost de dorit a afla într-această lucrare un drum călcat, o limbă cultivată şi termeni formaţi, pe care să-i fi putut întrebuinţa fără greutate şi fără frică de neologisme. Dară tot românul care a încercat să facă numai un pas în ştiinţe a simţit, de bună seamă, sărăcia în care ne aflăm, atât în privinţa ideilor, cât şi în a vorbelor prin care se esprimă ideile. De aici necesitatea de a forma o vorbă nouă pentru fiecare idee nouă, de a forma o limbă filosofică pentru cugetarea filosofică, deşi am fost silit să introduc neologisme în limba românească şi mai mult decât şi-ar fi putut închipui cineva”( Prefaţă, în A. Delavigne, Manual de filosofie lucrat după programa Universităţii de la Paris din 1840, tradus de A. Treb. Laurian, Bucureşti, Tiparul Colegiului Naţional, 1846).
Lipsa terminologiei filosofice este remarcată şi de Timotei Cipariu, care îl va traduce şi el pe W.T. Krug, în anul 1861 : „Multă greutate se semti traducându, pentru defectul nu numai în termeni filosofici româneşti, ci şi în cuvinte ce [în]semnează idee abstracte, cuvinte care în limba germană şi în cele clasice se află copioase, e[a]r întru a noastră mai rare. În aceste cercustari ne folosirăm cu termini latini, mai raru grecesci, după esemplul altoru limbi chiaru mai avute de câtu a noastră; şi de aceea credem că vom fi scusaţi”(Elemente de filosofie, după W.T. Krug, (tradus) de Timotei Cipariu, Blaj, Tiparul Seminarului Diecezan, 1861,Prefaţiune,p.4.).
Despre August Treboniu Laurian au scris: Ioan Bianu, „Laurian”, în Revista nouă, II, 1889, nr. 2, p. 41-45;Garabet Ibrăileanu, „A. T. Laurian”, în Epoca, 1903, 3 iulie;Nicolae Iorga, „August Treboniu Laurian”, în vol. Oameni care au fost, Vălenii de Munte, 1911, p. 9-13;Dimitrie Macrea, Studii de lingvistică română, București, 1970, p. 67-94;Ilie Popescu Teiușan și Vasile Netea, August Treboniu Laurian. Viața și activitatea sa, București, 1970;Vasile Netea, August Treboniu Laurian (1810-1881), în Publicistică IV. Scrieri istorice. 1977-1987, Editura „Petru Maior” University Press, Târgu Mureș, 2015, pp. 128-130;Heinz Stănescu, „Poezia pașoptistă germană a lui August Treboniu Laurian”, în Studii și cercetări de istorie literară și folclor, XIX, 1970, nr. 4;Ioan Chindriș, „August Treboniu Laurian”, în col. George Bariț și contemporanii săi, I, București, 1973, p. 89-201;Ioan Chindriș, „Publicistica științifică a lui August Treboniu Laurian”, în Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie Cluj, XXII, 1979, p. 179-201;Ioan Chindriș, „Un poem inedit de la 1848 al lui August Treboniu Laurian”, în Manuscriptum, XIX, 1988, nr.1, p.29-37.
Lector univ.Dr. Vasile Chira
Scriitor, filosof şi teolog