ARTHUR!

Fiți sinceri cu voi înșivă: știați despre existența lui Arhur, the biggest bear of Rumania ? Ați încleștat pumnii cînd, ani de zile, s-a tras ca la balamuc în rezervația lui Țiriac? Voi cei de o vîrstă cu mine, i-ați ținut rîndul celui mai prost țintaș, întîul vînător al țării, căruia i se aducea în cătare cîte un păros semi-sedat ?
Ați închinat o lacrimă ursuleților tîrîți cu mașina, ursoaicei murind încet, în chinuri, pe margine de drum , derbedeului răsturnînd tomberonul, nu din dorința de joacă ?
Aseară, s-au reluat aceleași imagini cu vînătorul plii, s-a spus de zeci de ori" prințul", cu intenții precise și care și-au atins scopul: fierb televiziunile, ceainicele tricolore, tigăile, capoatele, patrioții aflați la mii de km. depărtare, pe care drept în...îi doare de ursulețul cel mare !
Faptul că prințul se trage din cineva care sugea din călimară pe la Schönbrun, a incendiat spiritele patriotitarde. S-a găsit și dedesubtul porcăriei: tata lui prințu- vînător, ceva președinte de land, i-a conferit lui Johannis o tinichea onorifică și atunci întîiul schior al țării i-a spus doctorașului aristocrat: " bitte șoșon, încoardă-ți mușchii, încarcă flinta și trage-n ursul pe care ți-l vînd cu 7000 de €. Ni, ce medalie faină mi-o dat tată-to !"
Faptul că șirul de guvernatori politici ai Deltei au făcut-o praf, aproape de netrăit și de vizitat, faptul că oricine poate să ia o pădure la subsuoară și să plece cu ea, faptul că s-a dat, în totalitate, peste cap, echilibrul substanțial, verdele trofic al munților, nu interesează, nu îngrijorează pe nimeni.
Îl folosim pe Moș Martin pentru a asigura, pe mai departe, celor pe care i-am ales să ne reprezinte, niște sarăntoci, dar oameni școliți și înțelepți, accesul la stupul cu miere unde să bage laba.
Și noi, tot cu laba, cu laba noastră, evident, fiindcă laba de urs este o delicatesă, ca salamul din urs, ca pulpa din căprioară...