A SUNAT DIN NOU CLOPOȚELUL....

Dascălul este o flacără vie, care se stinge pentru a-i lumina pe alții. Și, bine grăit-a doamna prof. Mirela Rus: Ca dascăl care mi-am asumat această nobilă misiune, dar și ca modest mânuitor al condeiului. Frumos spus, onorabilă doamnă, ce cu dragoste dusă la extrem slujiți  învățământul!

 

„Copiii sunt cheile paradisului”.

„Copilăria – o imensă nevoie de mirare.”

               

             E toamnă. Nu e 15 septembrie, este 5 septembrie, dar a început școala....Mai repede ca de obicei, dar cu bucuria și nerăbdarea reîntâlnirii. Miros de struguri tămâioși, de gutui coapte, miros de filă de carte ce așteaptă tăcută să fie deschisă și descoperită.

            Anul acesta ne-a fost parcă mai dor de „mica noastră feudă”, de gălăgia pauzelor, de primul sunet de clopoțel. Mai dor fiindcă a trecut ceva vreme de când am fost departe de ele, din cauza pandemiei și a restricțiilor. Dar Dumnezeu ne ridică mereu de sub povara propriilor noastre căderi și neputințe și ne dă și darul. Și iată-ne, cu 10 zile mai devreme decât eram obișnuiți, dar fericiți împreună. Un început de an școlar cu multe necunoscute, cu multe întrebări, dar cu zâmbetul ca semn al nădejdii că va fi bine deoarece suntem împreună. Suntem împreună noi, dascălii, cu vlăstarele pe care le creștem, suntem împreună, părinți de copii fericiți, și toți laolaltă, suntem împreună cu Dumnezeu, fără de care niciun început nu-și are mai departe drumul spre desăvârșire.

            Ca dascăl care mi-am asumat această nobilă misiune, dar și ca modest mânuitor al condeiului, anul trecut puneam o întrebare al cărei răspuns nu îl știam cei mai mulți, deși speram într-unul pozitiv, și anume, dacă va mai suna vreodată clopoțelul, și când? Răspunsul a venit, anul acesta, și odată cu el, raze blânde de soare care au făcut ca la sărbătoarea începerii noului an școlar, să vedem că Cerul ne este aproape. Pentru cei care slujim la „altarul” Școlii Gimnaziale „Lucian Blaga”, precum și pentru copilașii și părinții care au ales, cu convingere, școala noastră, a fost o zi a bucuriei, a emoției și a nădejdii că vom reuși împreună să le creștem aripile dragilor noștri elevi. Deoarece copiilor nu trebuie să le dai altceva, „decât rădăcini și aripi.” Datoria noastră este să îi învățăm să zboare și să nu le interzicem zborul, chiar dacă acesta e la început cu temeri, cu poticneli, cu momente de slăbiciune, dar trecătoare toate.  Stăruința, consecvența, munca și efortul susținut, împreună, ascultarea, unii de alții, dar și toleranța, sunt temelia a ceea ce clădim. Dar, în mod special, dragostea cu care clădim, precum și credința că vom reuși, credința că nu suntem singuri.

              Am fost binecuvântați, noi, cei din „familia” Șc. Gim. „L. Blaga”, în prima zi de școală, cu prezența și cuvintele pline de duh ale părintelui profesor, Nicolae Feier, care a poposit în curtea școlii noastre spre a ne da un imbold să privim înainte cu drag de copiii noștri, cu drag de meseria de dascăl și, în egală măsură, cu dragoste de misiunea sfântă de părinte. Îndemnul său a fost să îi ținem pe copiii noștri în brațele sufletului și a iubirii noastre și să îi învățăm cu blândețe cum să ia startul în viață. Într-o școală bine dotată, modernă, luminoasă, cu dascăli inimoși și bine pregătiți, cu părinți dedicați, copiii noștri nu au cum să greșească drumul.

Deși învățătorul, profesorul este miracolul din viața copiilor, copilul este cel de la care, noi, adulții, învățăm lecția vieții: cum să fii mulțumit și să găsești adevărata fericire în lucrurile simple, cum să lupți pentru ceea ce dorești, cum să ierți și să iubești necondiționat. Iar în zâmbetul unui copil Îl poți găsi pe Dumnezeu.

„Copiii descoperă totul în nimic; oamenii nu găsesc nimic în toate.”

                                                           (Giacomo Leopardi)

 

Prof. Mirela Rus