A FOST ODATĂ UN FESTIVAL ”LIVIU REBREANU”


    Cu gândul la viitor, la cum ne vom aminti peste un an, peste doi, peste mai mulți, formula „a fost odată (ca niciodată) își face loc în exprimare, acum, mai mult decât oricând. Cine ar fi crezut că Festivalul de Teatru și Literatură „Liviu Rebreanu” va fi organizat și în acest an 2020, de restricții culturale, de stat în case, de scris până la disperare, dar fără întâlniri, fără adunări. Și, pentru că trebuia să se întâmple, a venit soluția on-line, cu care, volens-nolens, ne-am familiarizat și la locurile de muncă. Teatrul, ca teatrul, dar literatura contemporană, fără prezența vie a scriitorilor, a poeților, părea, din start, un proiect sortit a nu fi dus până la capăt. Și a fost, cu succes, așa cum reiese din mesajele primite de la participanți, de la spectatori, de la cititori, de la acei tovarăși de drum … on-line. Chiar dacă e vorba despre Liviu Rebreanu, la cei 135 de ani de la naștere, chiar dacă e aniversarea a o sută de ani de la apariția romanului „Ion”, e, înainte de toate, pandemie, restricție și austeritate. Dar, la Palatul Culturii din Bistrița, literatura, teatrul și-au găsit și acum loc și timp de realizare, de manifestare, de transmitere în cele patru zări a mesajului poetic, a gândului frumos, a ideii de unitate a breslei, dincolo de granițe, de pământ, de limbă. Dacă ar fi un simpozion, dacă ar fi un colocviu, textul scris/ rostit ține loc de prezențe. Dar, când vine vorba despre un Festival, în toată puterea cuvântului, e greu de imaginat o scenă goală, o sală închisă. Și cum Dorel Cosma ne-a obișnuit cu festivaluri, când la Bistrița vin oaspeți din multe țări,nu putea rămâne mai prejos nici Festivalul de Teatru și Literatură. Despre partea de literatură, e limpede că a fost cel mai divers reprezentată în ediția 2020. Pentru că atunci când este vorba despre Festivalul „Liviu Rebreanu”, este vorba, de fapt, despre noi, scriitorii de astăzi, iar Liviu Rebreanu rămâne deasupra, spirit ubicuu, veghează, ca o garanție a creației, „acel proces sufletesc de esență divină” (Liviu Rebreanu, în „Mărturisiri”, 1932).

 

      Scriitori străini

       În lume se scrie mult. E un fenomen nu doar local, ci și global. Nici nu știm pe cine să suspectăm de poezie, de un roman, de un eseu, de un jurnal. Și surprizele nu întârzie să apară. Până și laureații premiului Nobel surprind an de an. La Bistrița, cu fiecare ediție a Festivalului „Liviu Rebreanu”, ajuns la a 16-a, am avut bucuria să ne întâlnim cu invitați vechi, aproape tradiționali, ce asigură o permanență, după cum este Joel Conte (Franța), cel mai longeviv poet din afara țării, din partea participării. A scris poezii inspirate de viața orașului, a închinat ode Palatului Culturii, copiilor luminii surprinși în atmosfera de Crăciun, cânturi vechi și noi despre felul cum percepea poetul Bistrița, în transformare. Poezii, precum „Apelul la viață” („Ființele umane trebuie să audă vocea rugăciunii”), „Viziunea păcii sau Europa lui Victor Hugo” („Câte declarații ar fi traversat luminile iubirii/ dacă marinarii ar fi ascultat cântecul sirenei”), sunt cuprinse în volumul „Antologie în pandemie”, coordonator, Dorel Cosma, Editura „Nosa Nostra”, Bistrița, 2020. Tradiționali de mijloc, la mai puține ediții, ar fi Mesut Șenol (Turcia), Rushdi Al- Madhi (Israel). Poeziile lor rămân înscrise în cărțile traduse și în limba română. Apoi, după o primă venire, la Bistrița, fiecare a adus cu el poeți, după poeți, așa cum frații mai mari îi îndrumă pe cei mai mici. Joel a venit cu Florence (Elisa F. AR), Mesut i-a adus pe Șenel Gokce, pe Gulname Eslek, pe Muberra Karamanoglu, Rushdi a venit cu Afif Shlewet, cu Hadil Kadora. Din îndepărtata Indie, Paragu Rama Krishma, un poet deplin, cultivat, a ținut să fie prezent în Festivalul de la Bistrița cu versuri despre condiția umană, despre trecerea timpului. Și apoi, cei noi, abia veniți la Festivalul „Liviu Rebreanu”, cu câte o ediție- două la activ, așa cum sunt Androulla Shati (Cipru), Claudia Piccino (Italia), Mawar Marzuki (Malaezia), Gino Leineweber (Germania), Juan C. Tajes (Uruguay). Acești scriitori străini, ajunși la Bistrița la invitația lui Dorel Cosma, vor putea susține, de acum înainte , zeci de ediții, în realitate sau on-line. Fiecare este o verigă a unui lanț de poeți, prieteni înainte de toate ai acestui Festival.

 

      Scriitori români

      Sigur că dintre scriitorii români mulți sunt poeți. Cel puțin așa este la Festivalul „Liviu Rebreanu”, care s-a remarcat, de-a lungul anilor, prin recitaluri de poezie, prin prezentări și lansări de cărți. De poezii. Ca o legătură cu ideea de mai sus, a scriitorilor străini, unii dintre poeții români veniți la Bistrița trăiesc de ani buni în alte colțuri ale lumii. Așa este, de exemplu, Theodor Damian, din New- York, plecat de mult din România, dar care așteaptă o întoarcere deplină în țară. Până atunci, scrie și susține o activitate cultural-literară, în limba română, chiar dacă dincolo de ocean. În jurul lui, au prins glas, în cadrul Cenaclului „Mihai Eminescu”, pe care-l coordonează, alte nume dragi și apropiate Festivalului „Liviu Rebreanu”, precum: Elena Mitru, Mariana Terra, Nicole Smith. Din Australia, Daniel Ioniță menține și cultivă relațiile cu Bistrița, având în pregătire o antologie româno- australiană, cu participarea unor poeți bistrițeni. Sorin Bălășcău, stabilit în Spania, Ioana Heidel, în Germania, Mirela Duma, în Italia, pendulează între acasă și acasă, iar Bistrița constituie pentru ei tot o acasă. În interiorul țării, poeții prezenți la Festivalul „Liviu Rebreanu”, se pot grupa în câteva cercuri, dintre care se distinge cercul de la Sibiu, vatra noastră literară, pentru Filiala Uniunii Scriitorilor de acolo, de care suntem sufletește legați, prin apartenență profesională și, mai ales, prin președintele Ioan Radu Văcărescu, prezent de câte ori s-a putut în mijlocul evenimentelor din Festivalul de Literatură de la Bistrița, care altădată ținea și cinci, șase zile, șapte zile. Împreună cu el au venit Anca Sîrghie, George V. Precup, Emil Cătălin Neghină, Mihai Posada. Este, apoi, cercul de la Satu- Mare, cu Robert Laszlo, Loredana Știrbu, Felician Pop și, cu regret, îl amintim pe cel de curând plecat dintre noi, Aurel Pop. Din cercul de la Cluj- Napoca, ne-a bucurat, de fiecare dată, prezența și contribuția în Festival, a lui Cornel Udrea, a Antoniei Bodea, a lui Sorin Grecu. De la Deva, Mariana Pândaru și Elena Petruț. Din partea de est, glasul părintelui Marcel Miron nu întârzie să vină, pe drum, pe on-line, cu cărți noi, cu binecuvântări de suflet. De la Teleorman, Daniela Trandafir se întoarce spre locul copilăriei, de la Râmnicu Vâlcea, Puiu Răducan rămâne un devotat al Festivalului „Liviu Rebreanu”. Din Ploiești, Gelu Nicolae Ionescu surprinde cu inovații literare interesante. Toți, originali, toți prieteni ai scriitorilor bistrițeni, toți colaboratori ai revistei „Conexiuni literare” și, mai ales, toți prieteni ai lui Rebreanu, că atât ne-a mai rămas. În cele din urmă, după ce am desăvârșit cu cercuri mici un cerc mare, de la nord la sud și de la est la vest, cercul scriitorilor din Bistrița a devenit de la un an la altul tot mai încăpător, cald și primitor. Îi amintim aici pe Alexandru Bar, Corina Negrea, Niculae Vrășmaș, Rodica Fercana, Ștefan Veșcari, Victoria Fătu Nalațiu, Ioan Lazăr, Ana Zegrean, Victor Știr, Veronica Știr, Gheorghe Mizgan, Mirela Orban, preoții Nicolae Feier, Alexandru Vidican, Vasile Beni.

      Pentru a face toate aceste piese, rotițe, rânduri, texte, oameni, gânduri, fapte, să funcționeze, să cânte, era nevoie de un om de legătură, de un artist care să pună în mișcare totul, să pună în scenă piesa cu poeți, cu poezie, să organizeze până în detaliu, sunet, imagine, efecte, on-line, să ne vedem, să ne auzim… Toată această coordonare, privire de ansamblu, concepție estetică îi aparțin lui Dorel Cosma, el însuși un cerc, cercul cel mare, care ocrotește părintește, încă, și literatura de la Palatul Culturii din Bistrița.

       „A fost odată un Festival” înseamnă întâmplarea lui. Un fenomen care a adunat zeci de scriitori în jurul ideii de „Conexiuni”.

ELENA M. CÎMPAN