Ca să vezi , unde se poate ajunge când se face un gest frumos ,împlinindu-se o rugăminte venită de la un străin!.I s-a întâmplat Elenei Liliana în decembrie 1983,funcționară la Institutul de Cercetări Textile București , care urma să vină la Bistrița într-o delegație profesională ,acest drum București – Bistrița fiind o premieră pentru ea ,situație care însă nu o încânta deloc,dar …
Momentul acesta îl va povesti mai târziu:,, Când să urc în vagonul de Bistrița, la scări mă întâmpină un bărbat ținând de mână o fetiță .,,Doamnă,zice el ,mergeți la Bistrița ?’’ , ,,Da ‘’ i-am răspuns . ,, Sunteți bună ,continuă el, să aveți grijă și de fetiță pentru că e sportivă și acolo trebuie să se antreneze câteva zile iar dimineață e așteptată pe peron intrând în grija celui la care o trimit ,antrenorul bistrițean. Am fost de acord , încă m-am bucurat având o astfel de companie ,în cușetă ne-am destins ,chiar ne-am împrietenit astfel că nici nu am băgat de seamă cum a trecut acea noapte ,s-a făcut dimineață și am ajuns în gara Bistrița ,o premieră pentru mine ,acum urmând să ,,predau’’simpaticul meu ,,colet’’ nu știu cui . Mi s-a spus doar că e vorba de un domn și atât’’.
Pe peron ,un ,,domn’’ se vede că așteaptă cu nerăbdare trenul și pe cineva anume care să coboare .
Reiau firul matinalului moment ce mi-l va relata mai târziu el:,, În dimineața respectivă aștept fetița la gară conform înțelegerii cu antrenorul ei din Slatina coleg cu mine de breaslă ,cu o stare mai puțin confortabilă datorată unei nopți prea scurte și a unei seri mult prea lungită la Coroana ,prea primitoarea gazdă a burlacilor. Vine trenul ,oprește, eu mă uit după o fetiță singură. Nu o văd . Văd în schimb o fetiță îndretându-se înspre mine dar însoțită de o femeie . Eu le dau un ,,bună dimineața’’ pentru amândouă,întrebând-o pe fetiță dacă ea e Izolda și dacă e singură.,,Da ‘’îmi zice ea . Hai ,atunci să te duc la hotel și la masă iar apoi la sala de antrenament .Când să pornesc ,o aud intervenind pe însoțitoarea fetiței:,,Nu vă supărați ‘’ sesizându-i un timbru plăcut ce venea tocmai bine capului meu ținut cu o seară mai înainte cam prea mult agățat într-un cuier la Coroana de Aur – știți eu am venit pentru prima oară la Bistrița într-o delegație la o fabrică de aici și nu cunosc nimic ,acum fiind prima oară că văd aceste meleaguri . Pe fetiță am luat-o din Gara de Nord rugându-mă un domn să am grijă de ea până aici unde va fi așteptată . Acum ,ajunsă aici în gară,v-aș ruga cum duceți fetița la hotel nu puteți să-mi aranjați și mie o cameră pentru că trebuie să stau vreo 2-3? zile ‘’.
Ghiță Bozga, marele antrenor de tenis de masă ,căci despre el este vorba ,încă celibatar atunci la aproape 30 de ani ,cu umoru-I recunoscut povestește :,, cum binevoitor am fost întodeauna și cum de a aranja ceva tocmai la Coroana nu era o problemă pentru mine ,vorba vine,având atâtea intrări acolo la activ,am fost de acord .Am luat un taxi,am ajuns la Coroana ,fata care era de serviciu la Recepție,o înregistrează pe fetiță și apoi,la intervenția mea o înregistreză și pe însoțitoarea fetiței care mai adaugă rugămintea dacă se poate să stea amândouă în aceiași cameră pentru că noaptea trecută, petrecută în cușeta trenului , l-ea făcut să se cunoască bine și chiar să se și placă . Am fost foarte repede de acord ,gândindu-mă că aș fi și eu în avantaj pentru că nu mai trebuia să o dădăcesc pe fetiță și la hotel doamna putându-mă suplini cu mai mult succes . Așa că le-am cazat pe amândouă. Între timp mai făcusem ceva ce nu obișnuiam eu ,mirându-mă de mine după aceea .Când a fost faza înregistrării la Recepție , m-am dus eu cu buletinul ei ,iar acolo mi-am aruncat ochii pe actul de identitate,rămânându-mi pe retină ce era scris în dreptul rubricii Stare civilă- NECASĂTORITĂ…’’
Nu după multă vreme binevoitoarea doamnă Elena – Liliana avea înregistrat în buletinul de identitate la rubrica Stare civilă – CĂSĂTORITĂ…Era de acum ,LILIANA ELENA BOZGA ,Didica, cum o alinta Ghiță ,soțul , ei începând cu 6 decembrie 1986…
VASILE JIMBOREANU