POETUL CA UN VIV ”SFEȘNIC ÎN RUGĂCIUNE”!

Inapoi la stiri

POETUL CA UN VIV ”SFEȘNIC ÎN RUGĂCIUNE”!

Poetul poate fi, prin opera sa, creația sa de sorginte Divină - ca un Sfeșnic vin în Rugăciune iar Viața Omului ca o Lumânare arzând Creator ca și Tatăl Ceresc! Căci mereu, mereu să ne reaminti ca ”La Început a fost Cuvântul” - Iar Cuvântul este Creator, are Memorie, Spațiu și Timp, Lumină și Iubire Universală. Cuvintele sunt, de fapt, sau pot fi considerate Ființe Vii!

Astfel stând Lucrurile de la Începutul Lumii noastre tridimensionale - Cuvintele rostite, cuvintele sunt Creatoare de Lumi! Am făcut această paranteză Divină - Filosofică - spre a sublinia Responsabilitățile Cosmice, Divine, Sacre - ce și le asumă Oamenii - ce poartă și numele de Poeți! Căci Cuvântul Poet, se face că vine de la grecescul - ”Poienin” - ce înseamnă ”a fi creator” - în sensul Divin! Iar pentru a nu înțelege că Poetul este înșelat, ispitit luciferic - să amintim - semenilor noștrii două spuse din Biblie și din Doctrina Cosmică - Celestă a lui Iisus: ”Purtațivă ca  ADEVĂRAȚI FII DE DUMNEZEU CE SUNTEȚI” și ”CERCETEAZĂ CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU” - adică studiază, cercetează, Călătorește prin Timp până la Începuturile Lumii, până la Sensul Originar al Cuvintelor! Și chiar dacă o Lumânare-viață se stinge, se aprinde alta - iar Sfeșnicul Divin, Multidimensional, Universal - rămâne prin Nașterea de-a doua prin Duh, prin Creație, prin Opera sa - Nemuritoare!

Aceste gânduri-idei ne-au transmis Memoria curată Galactică - primind și lecturând - cartea unui Poet Autentic, născut și nu făcut, ”poeta vates” și nu ”poeta artifex” - din Chișinăul românesc, frățesc - pe numele său - TRAIANUS sau TRAIAN VASILCĂU, volumul de versuri - cu iz de poeme religioase și intitulat, sugestiv și inspirat - ”SFEȘNIC ÎN RUGĂCIUNE”, editura Notograf Prim. Cu o postfață semnată de cunoscutul și apreciatul critic și istoric literar - Irina Mavrodin - ”Poezie și Rugăciune” - cartea propune românilor de pretutindeni și nu numai - din care cităm - reproducerea unui personaj a lui TRAIANUS -esențial - în nivelul de desăvârșire spirituală la care a ajuns Poetul: ”... scrie un poem în fiecare dimineață/ o rugăciune/ prin care mulțumește-i Celui de Sus/ că mai ai încă ochi/ să vezi/ Lumina Sfântă a Zilei”! Este o Rugăciune Poetică - Îndemn - scrisă parcă la Începuturile - BIG-BANG al Universului! Și atunci Dumnezeu a pomenit - a Cuvântat - ”SĂ FIE LUMINĂ”! ȘI A FOST LUMINA DINTÂI! Poetul român TRAIANUS - Traian Vasilcău - a ajuns la gradul de inițiere Divină - ce îi permite să acceseze în Conștiința sa de Călător în Timp la Începuturile Universului, ale Luminii Omenești!

Poeții sunt Ambasadorii tereștri ai Lui Dumnezeu astfel că poetul român scrie din memoria sa o sugestie Poetică a Lumii - refăcând Legătura religioasă dintre Dumnezeu și Om, între Pământ și Cer, întreruptă prin orbirea Rațiunii prin ispita luciferică a cantonării Omenirii în instinctele primare ale animalității terestre. Oamenii sunt, în concepția noastră - simpli DUMNEZEI AMNEZICI suferind o CRIZĂ DE IDENTITATE, uitând că sunt FII DE DUMNEZEU și rătăcind într-o demență amnezică și criminală prin iluziile plăcerilor dobitocești - sex, somn, hrană, distracție, râs, orgii și droguri, alcoolism, nicotism - Viața Omului Căzut în Păcatul Originar al Ruperii Legăturilor cu Cerul, cu Dumnezeu.

Omul - Poet - Omul încearcă să se Trezească din ”Somnul Rațiunii ce naște monștrii”, din beția simțurilor animalice și prin el, prin poezie să-i Trezească la Viață și pe ceilalți oameni! Aceasta este Iubirea Adevărată, Cristică de Oameni, Iubirea și Dăruirea de Știință Divină de Înțelepciune și Iubire Universală față de Orice Formă de Viață din Univers și din Natura Terestră!!!

Traianus - Poetul încearcă să se trezească - să se mântuiască, prin Naștere, prin Duh, prin Creație, Spirituală, în speță Poetică! Traian Vasilcău ”a răsărit” (poetic spus - de autor)  - s-a născut la 2 aprilie 1963, în satul Viișoara, raionul Edineț, Basarabia. A absolvit Facultatea de Istorie și Etnografie a Universității de Stat ”Ion Creangă” din Chișinău. Este președinte al Societății Culturale ”Pasărea Phonix”. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România și Moldova. Este director și coordonator al proiectelor: ”Dicționarul scriitorilor români contemporani de pretutindeni” și a ”Antologiei poeziei românești în mileniul III”.

A editat până în prezent 39 de cărți la Chișinău, Iași, Alba-Iulia, Arad, Craiova, Timișoara, București și Ottawa (Canada).

Deschidem seria citatelor din versurile sale, profetice și profund religioase, Cristice - cu un imaginar - real Premiu Nobel - Ceresc - pe care Poetul îl vrea ca și Noi - ca și toți Poeții - primit direct de la Divinitate, dar oare Tatălui Creației - Harul Divin al Poeziei, al Cuvântului - nu este chiar acest NOBEL CERESC:

”Dar Nobelul ceresc în veci, contează/Cum nu e nici un premiu pământesc/ Poți să și mori, în Domnul înviază/ Tot ce scriu în strai jertfetnicesc./ Doar Nobelul ceresc te-navuțește/ Și nu-i ca el vreun premiu pământesc/ Pe zare scris de-un caligraf zeiesc/ N-ai teamă de nimic/ Căci te citesc.

Și Poemul fără titlu (dar orice titlu ar fi de prisos): ”Mă amuțește clipa greu/ Mi-i sufletul. Dacă m-ar pune/ La Inima Sa Dumnezeu/ Sfeșnic aș fi în Rugăciune./ Din orice rai în plâns m-alung/ Și lumea care mă iubea/ În taina ei ucise-m-a/ Oricât alerg, nu mă ajung/ Și-n zori, trezit, de moartea mea (o bijuterie de vers)/ Straiu-cui visez, cusut de-o stea.”

Este o carte inițiatică, profetică-cartea Poetului cu P mare- ”Sfeșnic în Rugăciune” - Traianus - Traian Vasilcău.

După citirea ei - parcă citind dintr-o Carte a Vieții, te afli parcă într-o Bibliotecă Divină, Galactică-Akasha- unde cu Ochii Stelari ai lui Purusha - Omul Cosmic - citești Prezentul Continuu - sau în termeni omenești, tereștrii - Trecutul, Prezentul și Viitorul.

Ca și Cetățeni ai Cosmosului, ai Cerului Divin - ce suntem cu toții, îl asigur, scriindu-i această Scrisoare de Iubire Cristică, Cerească - pe poetul Traianus - Traian Vasilcău - că i s-a acordat, deja, am și eu serviciul meu cosmic de informații, extraterestru - NOBELUL CERESC, CĂ DUMNEZEU L-A PUS LA INIMA SA și că ÎNTR-O STEA (există destule Stele, Slavă Domnului - pentru fiecare Om) I SE COASE UN STRAI - UN COSTUM GALACTIC CĂCI a avut curajul și responsabilitatea TREZIT FIIND DE LUMINA DIVINĂ - SĂ STRIGE - CUVÂNTUL - SCRIE - COSMIC, CERESC ADEVĂRUL VISULUI, ȘI AL VIEȚII VEȘNICE CE SE APROPIE DE ANI-LUMINĂ, CU VITEZE NEPĂMÂNTENE DE ORIZONTUL TERREI, INTEGRÂNDU-NE ÎN MAREA FAMILIE GALACTICĂ!

Alexandru Cristian Miloș