LUMINĂ LINĂ
LUMINĂ LINĂ
Deodată,
m-am îmbolnăvit -
nu, nu mai sufeream de prea mult suflet,
nu cred că mai puteam suferi,
după Lucian Blaga-
dar...
m-am îmbolnăvit
de o boală nouă,
nouă ca un neologism,
pe care îl purtam cu mine
de când m-am născut;
m-am îmbolnăvit
dar nu ştia încă nimeni –
mă temeam să nu sufăr de o boală
contagioasă
şi un timp nu mai ieşeam din casă,
pentru a nu-i molipsi şi pe prietenii mei
puţini,
tot mai puţini,
atât de puţini, de parcă ar fi dispărut toţi,
înaintea mea, de aceeaşi boală;
nu mi-au ieşit bube,
nu mi-au crescut pete,
nu mai ardeam ca altădată –
din când în când, mă durea
câte un colţ de cerc,
aşa ca o umflătură ce modifica imaginea,
ca-n Micul Prinţ;
acum ştiu că m-am îmbolnăvit
de o boală fără leac –
da, m-am îmbolnăvit,
în tăcere,
de prea mult mine...
13 martie, 2014
