”LA CLACĂ” - 5 MINUTE DE FOLCLOR CU BIANCA SIMIONCA!

Inapoi la stiri

”LA CLACĂ” - 5 MINUTE DE FOLCLOR CU BIANCA SIMIONCA!

 

Tema zilei de astazi este „la claca”. Acesta este unul dintre obiceiurile foarte vechi legate de munca agricolă. Claca a fost întotdeauna una dintre formele cele mai populare de întrajutorare din lumea satului românesc.                                                                                                În Evul Mediu românesc, claca era munca gratuită pe care ţăranii iobagi erau obligaţi să o presteze în folosul proprietarului.                                                                                                             Rămânând în mediul rural de-a lungul timpului, claca a căpătat sensul de muncă voluntară, care se face de obicei între vecini, spontan şi gratuit, cu caracter de reciprocitate. Claca se desfășoară pe tot parcursul anului. Amintim clăcile de: cosit, gunoit, desfăcut porumb, colectat lână, prășit, secerat, cărăușit (mai ales atunci când omul își construiește o casă). La unele dintre ele s-a renunțat, dar majoritatea au rămas, ca semn al solidarătății sătești, ca formă de întrajutorare, dar și ca prilej de destindere și veselie după munca efectuată.                    Astfel, românii apelau la ajutorul consătenilor organizând câte o “claca plină de veselie și aducătoare de spor cu cheltuială puțină”.                                                                             Clăcile erau întotdeauna și un prilej de veselie, fie că cel care chema în clacă tocmea sau nu muzicanți: “La cele cu muzicanți se strângea lume multă și după munca efectuată, tineretul începea jocu. Jocul ținea până în ziuă, când era găinușa drept în creștetul capului. Clăcile fără muzicanți erau mai mici, cu mai puțină gălăgie, dar la acestea se torceau poveștile cele mai mândre în care năsdrăvanii sar călări printre stele până la cer.”                          Asadar, Claca era o sărbătoare a muncii făcute în comun, într-o atmosferă de voie bună.

În satul tradițional, claca reprezintă un mijloc de intraajutorare a membrilor comunității pentru a face față numeroaselor munci agricole de pe parcursul unui an, dar și un bun prilej de socializare prin cântec, joc și voie bună.