EXCLUSIVITATE! ȘI EI AU FOST ÎN CLASA I ! MANAGERUL PALATULUI CULTURII BISTRIȚA, DOREL COSMA: SE AUDE DIN NOU CLINCHETUL CLOPOȚELULUI

Inapoi la stiri

EXCLUSIVITATE! ȘI EI AU FOST ÎN CLASA I ! MANAGERUL PALATULUI CULTURII BISTRIȚA, DOREL COSMA: SE AUDE DIN NOU CLINCHETUL CLOPOȚELULUI

 

Judeţul a căpătat din nou culoare prin zâmbetul miilor de elevi care au animat străzile, fie ele în oraşe sau în cele mai izolate cătune. Cu flori în mână pentru doamna învăţătoare sau pentru doamna dirigintă, cu emoţii pentru noul an şcolar, cu mic cu mare, elevii au păşiu cu încredere în viitor spre clasa care va deveni a doua casă.

Dorim tuturor profesorilor şi elevilor un an şcolar plin de performanţe, iar cititorilor noştri le aducem în dar câteva din gândurile personalităţilor care ne vorbesc, în premieră, despre emoţiile primei zile de şcoală.

 

Începutul de toamnă cred că însemnă pentru fiecare dintre noi o mică întoarcere în timp. Vrei nu vrei, gândul îţi zboară la anii de şcoală. Sunetul clopoţelului de altădată te transpune, cel puţin pentru câteva clipe, în atmosfera emoţională de început de viaţă şcolară. Îmi amintesc cu plăcere de momentul septembrie când părinţi mei m-au condus spre Şcoala Elementară Germană. Terminasem grădiniţa germană şi firesc, părinţi mei au dorit să continui studiul limbii germane. Şi bine au făcut, fiindcă ceea ce înveţi în aceşti ani de început ţi se înregistrează până la anii târzii ai maturităţii. Am ajuns şcolar la Şcoala Germană ( fostul sediu al inspectoratului şcolar judeţean) unde d-na învăţătoare Miţi Drotlef ne-a primit cu zâmbetul pe buze , ne-a mângâiat pe fiecare pe creştet urându-ne ani buni de şcoală. Ne-am bucurat de o educaţie aleasă, familia Drotlef fiind o mare familie de dascăli bistriţeni. Am crescut frumos împreună cei peste 30 de copii, români şi germani, care ne-am aliniat la startul anului şcolar. Au fost ani frumoşi şi prietenii care s-au legat şi au devenit durabile. Din clasa cu peste 30 de elevi, astăzi am mai rămas în Bistriţa doar doi colegi. Ceilalţi s-au împrăştiat în lume. Majoritatea în Germania şi Austria. Ne bucurăm însă de revedere ori de câte ori avem ocazia şi atunci, evident, se aude din nou clinchetul clopoţelului.