CHIRIȚA ÎN CARNAVAL, PRETEXT PENTRU UN TURN BABEL AL POLITICII

Inapoi la stiri

CHIRIȚA ÎN CARNAVAL, PRETEXT PENTRU UN TURN BABEL AL POLITICII

În cea de-a doua seară a unei adevărate stagiuni teatrale, desfăşurate în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru şi Literatură „L. Rebreanu”, ediţia a XIII-a de la Palatul Culturii din Bistriţa, spectatorii bistriţeni au asistat la un regal actoricesc şi regizoral, pe scena unei săli de spectacole arhipline, cu casa de bilete închisă, evoluând trei mari personalităţi artistice ale teatrului românesc: Rodica Popescu Bitănescu, Anca Sigartău şi Marius Bodochi. Cei trei seniori ai scenei româneşti au conturat personajele atât de celebre ale lui Vasile Alecsandri, cunoscute ieri şi azi şi, poate şi mâine, isprăvniceasă, parvenită şi incultă – Chiriţa, aluzie şi la multe ministre şi demnitare de azi, apoi pentru echilibrarea balanţei artistice, Anca Sigartău, în rolul inocentei, fidelei şi blândei Luluţa şi, în fine, Marius Bodochi în rolul lui monsieur Charles, un franţuz aclimatizat în România, adus de la Parisul visat de boierii şi cuconiţele autohtone, valahe ale timpului, ale secolelor trecute, el fiind un maestru-păpuşar al păpuşilor lumeşti care sunt oamenii şi un show-man.

         Spectacolul este conceput pe cel puţin două planuri  regizorale: povestea Chiriţei, a lui Bârzoi şi a lui Guliţă, odrasla la fel de gri şi incultă-surdă la limba franceză, ca şi părinţii săi, parveniţi pe calea banilor şi a politicii corupte, cum spuneam de ieri şi de azi, căci de multe ori, în dialogurile interactive cu publicul sunt pomenite substantive comune ca: parlamentari, miniştri, politicieni!

         Un joc teatral gri de lumini şi umbre politice! A aroganţei prosteşti, primitive, păgâne a puterii în toate timpurile.

         Spectacolul în al doilea plan regizoral face un proces ironic, sarcastic al corupţiei, al inculturii, al semidocţilor – bărbaţi şi femei – din parlamentele şi guvernele actuale, la zi, o satiră mascată şi demascată, voalată şi dezvoalată de fiecare din spectatorii prezenţi în conştiinţa şi sufletul său. De fapt, acesta este şi mesajul subliminal al „Chiriţei în carnaval”, după Vasile Alecsandri, o satiră acidă, corijatoare a realităţilor politice, imperfecte, pe care le trăim cu toţii, apropo de salarii tăiate sau crescute, de pensii aşişderea, nepotisme-despotisme, goana după funcţii şi conturi în bănci, delirul mistic, vezi monologul Babei Angheluşa, o societate românească cosmopolită, prolixă, coruptă, fariseică, grandomană, incultă, profitoare şi demagogică politic, nedreaptă, strâmbă social.

         Este un spectacol de muzic-hall în stil american, englezesc, dar şi o copie timbrată parcă de timp, după celebrele spectacole de revistă ale lui Constantin Tănase. Teatrul scenic, într-o concepţie regizorală originală, cu săgeţi scânteietoare înspre poltica şi politicienii prezentului, este susţinut de o componentă muzicală adecvată, de valoare, folosind prelucrări ale unor cântece tradiţionale româneşti care circulau în epocă, aviz boieresco-fanariot, muzică bine susţinută de compozitoarea şi interpreta Manuela  Cara din Canada.

         Spectatorii bistriţeni şi invitaţii la festival din ţară – Bucureşti, Sibiu, Satu Mare, Vaslui, Deva, Teleorman, sau din străinătate – Germania, Italia, Israel, Franţa, au avut prilejul, cum scriam noi sus, în această modestă cronică teatrală, de a fi martorii-asistenţi ai unui regal artistic teatral! Actorii români – Rodica Popescu Bitănescu, Anca Sigartău şi Marius Bodochi, în dulba ipostază de actor şi regizor al spectacolului, au ridicat ştacheta şi temperatura artistică a festivalului la înălţimi şi everesturi interpretative nebănuite, uimitoare.

         Ne alăturăm şi noi cu două mâini scriind şi aplaudând, cu tot publicul prezent, prestaţia actoricească de excepţie de pe scena Palatului Culturii din Bistriţa.

         Încheiem cu o concluzie temporară, dar permanentă pentru condiţia actorului, dintotdeauna: „Aceasta-i lumea, o comedie/ Iar noi actorii care-o jucăm,/ N-avem dorinţă, alta mai vie/ Decât aplauze să căpătăm”...

         Fiindcă – „Ars longa, vita brevis”!