DESPRE EXPOZIȚIA DE LA CASA CU LEI ...

Inapoi la stiri

DESPRE EXPOZIȚIA DE LA CASA CU LEI ...

ŢESUTUL ARTISTIC – TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE

 

Din cele mai vechi timpuri, oamenii, în raport cu nevoile lor curente, au trecut la prelucrarea materialelor naturale cele mai accesibile precum lemnul, piatra, lutul, lâna, osul, etc, cărora, pe lângă valoarea pur utilitară, le-au adăugat în timp valori estetice şi spirituale.

Obiecte care iniţial aveau doar un rol funcţional au ajuns cu trecerea timpului să fie adevărate lucrări de artă meşteşugărească ce pot fi admirate de orice vizitator al unui muzeu de etnografie din ţară sau a unui târg al meşterilor populari.

În prezent există un număr relativ important de meşteşuguri, care au reuşit să supravieţuiască asaltului epocii moderne, practicate după aceleaşi tehnici milenare. Singura transformare pe care au suferit-o este legată de simbolistică şi motivele reprezentate a căror semnificaţie originară, în mare parte, s-a pierdut odată cu trecerea timpului. Forma obiectelor, ornamentele, cromatica sunt mai sofisticate, adaptate parcă timpurilor moderne, dar fără a transforma obiectul într-unul netradiţional.

Cei interesaţi să descopere arta populară românescă vor fi surprinşi de gingăşia vaselor de ceramică frumos ornamentată, în funcţie de zona din care provin, de grotescul măştilor tradiţionale, de frumuseţea lingurilor, căucelor, a ouălor încondeiate, de bogăţia şi diversitatea ornamentelor din ţesături, acestea fiind numai o parte din obiectele circumscrise noţiunii de artă populară românescă.

Născută într-o zonă binecuvântată, situată în imediata apropiere a mănăstirilor Văratec şi Agapia, în nord-estul României, Maria Mihalachi se remarcă în peisajul târgurilor de meşteri populari, ca o prezenţă constantă, promovând un meşteşug reprezentativ zonei Neamţului, fiind adepta creativităţii şi originalităţii, bazate pe o bună cunoaştere a artei ţesutului manual. Crescută într-o familie care îşi câştiga existenţa din ţesutul covoarelor şi desfacerea produselor astfel lucrate, a avut ocazia să înveţe din copilărie acest meşteşug.

După absolvirea Facultăţii de Textile din cadrul Universităţii Politehnice “Gh. Asachi” din Iaşi, în 1994, a lucrat ca profesor la şcoala din Bălţăteşti, predând tehnologia materialelor pentru o perioadă de doi ani. Această perioadă a reprezentat şi începutul explorării creativităţii în materie de ţesături. Mai întâi a creat o gamă de modele de carpete şi trăistuţe, promovate în zonele turistice din împrejurimi. Aprecierile faţă de produse au fost pozitive.  Activitatea în domeniul ţesăturilor stagnează până în 1999 când, alături de soţul ei, Iulian Mihalachi, isi largeste gama de produse şi de modele pentru fiecare produs.  Ocupându-se simultan  de vopsitul vegetal şi  de ţesutul în războiul orizontal, reuşesc în luna iunie a  anului 2001, cu o gamă foarte variată de produse ţesute – covoare, carpete, tapiserii, trăistuţe – să participe la târgul de artă populară în parcul Copou din Iaşi. Urmează numeroase participări la târguri organizate de importante muzee etnografice ale României: “Muzeul Ţăranului Român” şi “Muzeul Satului” din Bucureşti, Muzeul Astra Sibiu, Muzeul Bucovina Suceava, Muzeul de Etnografie din Cluj, Complexul Muzeal Palatul Culturii din Iaşi şi multe altele. Lucrările realizate sunt admirate nu numai pentru reuşita stilizare a motivelor tradiţionale ci şi pentru efectul cromatic care trădează un simţ artistic de un farmec aparte.

Maria şi Iulian Mihalachi reprezintă, în contextul actual, unii dintre puţinii creatori din ţară în domeniu care folosesc reţete vechi de vopsire vegetală, îmbunătăţindu-şi continuu cunoştinţele în acest domeniu.