CETATEA DIN DIALOGURI

Inapoi la stiri

CETATEA DIN DIALOGURI

Orice eveniment care se desfăşoară într-un anume loc aduce vorba direct sau indirect şi despre acel loc. Lucrul acesta se întâmplă mai ales prin oamenii care participă şi care se identifică prin existenţă nu doar cu timpul, ci şi cu locul. Se întâmplă la fel şi cu invitaţii, care nu aduc doar informaţii, ci şi particularităţi ale zonei de unde vin, fie că e o universitate, o şcoală, un alt loc, o altă cetate.

Din seria „Dialoguri în cetate”, organizate de Rotary Club Bistriţa Nosa şi de Universitatea Babeş- Bolyai, din Cluj-Napoca, s-a desfăşurat, premergător lui 9 mai, dezbaterea „Europa, încotro?”, ducând cu gândul la „Quo vadis?”, romanul lui Sienkiewicz, la „Quo vadis, Domine?”, cuvinte adresate de Sfântul Petru lui Iisus, dar şi de un „Quo vadis?” al nostru, de fiecare zi, al României, al Europei.

Autorii conferinţelor, Nicolae Păun şi Georgiana Ciceo de la UBB Cluj-Napoca, Brînduşa Palade, Universitatea Bucureşti, şi Marius Iosif, Sighişoara, au prezentat teme de actualitate, bazate pe cunoştinţe, informaţii, lecturi, gândire înaltă, reflexivă şi meditativă, studii de analiză a unui fenomen actual în desfăşurare, privind la modul general Europa şi soarta ei.

Nicolae Păun a vorbit despre situaţia Europei cu plăci tectonice care se mişcă, făcând o călătorie prin Uniune, împreună cu ideile lui Giotto, ale lui Denis de Rougemont şi Malraux, ajungând la fondul de astăzi, care n-a fost foarte bine gospodărit şi care duce la crize, întrezărind un viitor al Europei în care putem exista doar împreună, într-un exerciţiu de solidaritate.

Georgiana Ciceo a prezentat pe scurt istoria UE, de la formare, cu statele fondatoare de construcţii politice, trecând prin Tratatul de la Maastricht, găsind câteva necunoscute în procesul de integrare şi atrăgând atenţia asupra capacităţii de angajare a statelor membre într-o Europă pe mai multe viteze, conform declaraţiei lui Fischer la Universitatea Humboldt din Germania.

Brînduşa Palade a descoperit, într-o frumoasă intervenţie,  spiritul Europei, cu scopul de a trăi în pace, pe baza unei filosofii a bunăstării şi a solidarităţii. La întrebarea „Ce ne ţine împreună?”, răspunsul a fost pe măsură: „moştenirea grecească, interogaţia, uimirea aristotelică”. Şi un lucru inedit afirmat în acest context a fost acela că „după Holocaust, filosofia nu mai trebuie să înceapă cu fiinţa, ci cu civica”, în condiţiile în care „naţionalismul e perdant pentru UE”.

Marius Iosif a adus în discuţie neliniştea omului occidental, într-o perioadă a devălmăşiei religioase. Omul contemporan ar dori să se re-înrădăcineze şi resurecţia religioasă poate fi îndeplinită pe două căi: tradiţionalistă şi modernistă. Analizând opera lui Dostoievski, bogată în credinţă, pledând pentru o „ecologie a sacrului”, chiar dacă „Dumnezeu a murit”, în expresia lui Nietzsche, ideea susţinută a fost aceea că sacrul există, prin educaţie; el nu este ficţiune.

Patru conferinţe. O cruce. O întâlnire cu multe puncte de pornire, cu multe puncte de gândire. Cetatea a ieşit învingătoare din acest prilej, care nu putea fi ocolit.De cât mai mulţi dintre locuitorii ei.

Moderatorul „Dialogurilor”, inginer Eladie Greere, a prezentat cu generozitate întâlnirea de la Bistriţa, într-un echilibru perfect dintre timp şi conferinţă, intervenţii, întrebări şi răspunsuri. Europa îşi continuă drumul, destinul. De continent, de Uniune. Cu aceeaşi deviză: „unitate în diversitate”.

Elena M. Cîmpan