EUROPA- ASIA- AMERICA

Inapoi la stiri

EUROPA- ASIA- AMERICA

Am văzut de curând un film în care El se străduia din răsputeri să-i rostească Ei cele mai frumoase şi dulci cuvinte înainte să o sărute. Replica Ei, directă –„în America nu-i nevoie de cuvinte”- m-a făcut să mă gândesc la diferenţe.

Europa este lumea cuvintelor. Ca vechi continent, cu istorie, se bazează  mult pe poveşti, pe filosofare, pe complicare. Nici nu ne-am putea imagina existenţa fără vorbe, comunicare, cu un termen atât de la modă, pe cât de discutabil, interpretabil şi chiar defectuos poate să fie. De câte ori nu e nevoie de cuvinte, de câte ori nu ne înţelegem cu anumite persoane din priviri, din gesturi ştiute, de câte ori prea multe cuvinte strică. Şi, parcă, europeni fiind, cel puţin alocaţi Europei, nu ne mai oprim să despicăm firul în patru, şi cu rost şi fără rost, să greşim, să o apucăm pe căi eronate.

Asia este leagănul naturii, al comuniunii cele mai strâmse dintre om şi copac, iarbă, rădăcină, cer, stâncă. Natura umană este aici supusă naturii exterioare, ca o bună înţelegere între macro- Cosmos şi micro- Cosmos. Nicăieri omul nu ascultă mai mult de natură ca în Asia, i se închină şi acum, ca mai demult, o consideră şi o respectă în cel mai înalt grad. De aceea, pentru asiatici natura e vindecare, e putere, e muzică, e armonie, înafara prea multor cuvinte.

Dar America, se pare, e locul unde nu e timp pentru nicio... pierdere de timp: cu vorbe, cu meditaţii şi alte gânduri cu ajutorul cărora nu ajungi, într-o anumită viziune, niciodată şi nicăieri. Acţiune, acţiune şi iar acţiune e sfânta treime a americanilor. Lucrurile se rezolvă aici, înfăptuindu-se fără prea multe cuvinte, gânduri, complicări inutile. Scopul este îndeplinit în orice situaţie. Şi viaţa pare mai simplă.

Acum, în funcţie de unde venim şi ce suntem, depinde în ce măsură ne putem adapata sau nu, rămânem nişte inadaptaţi incurabili şi trăim în continuare din filme, din cărţi.

ELENA M. CÎMPAN