PASĂREA MĂIASTRĂ, ASPIRAȚIA SPRE ÎNĂLȚIME

Inapoi la stiri

PASĂREA MĂIASTRĂ, ASPIRAȚIA SPRE ÎNĂLȚIME

Partea a -II-a

În 1919, Brâncuşi creează Pasărea în spaţiu, o lucrare în bronz şlefuit, în forma de elipsă, care redă esenţa zborului. În seria Păsărilor, transformările progresive de la o variantă la alta se traduc printr-o progresivă alungire a profilului vertical până la pragul exacerbării. Sunt strident sfidate chiar legile de rezistență ale marmurei care s-ar frânge spontan dacă, în prealabil, sculptorul nu consolida lucrările prin vergele de oțel, inserate discret în corpul Păsărilor.               Pentru Athena T. Spear, Păsările în văzduh, verticalitatea lor insurgentă, deși primejdios de fragilă, oferă dovada palpabila a unei „infidelități față de natura materialului“. Variantele în marmură ii par a se fi născut din simpla „ambiție de a realiza o asemenea ispravă tehnică“.                                                                                            Măiastra 127x273, Brâncuși își inchipuie Păsările în văzduh tâșnind impetuos spre cer, spre focul solar, apte să urce neabătut spre bolta siderală, acolo unde materia își pierde, în fapt, greutatea.                     În încercările sale temerare de a vorbi despre transcenderea teluricului, despre aspirația către veșnicie, riscurile tehnice sunt conștient subsumate angajamentului de a materializa aceste idei. Într-adevar, Păsările evocă entuziasmul unui mariaj al pietrei sau al metalului cu focul, care odată pornit,nu se mai poate stinge. Astfel, „infidelitatea“ artistului fața de marmură, ca suport material al lucrarii, este reală, așa cum observa și Athena T. Spear. Dar ea apare drept corolar al fidelității față de exigențele reprezentării focului, materia ideatică, de referință a Păsărilor. Tot din 1919 datează și transformarea insolită a Măiestrei. Reconcepută integral,noua lucrare, Pasăre galbenă, introduce un motiv nou în creația brâncușiană – cel al zborului vertical. Lucarea este foarte simplă la o prima vedere. Privind mai atent, descoperim cum Brâncuși a sugerat ideea înălțării în spațiu,posibilitatea transcenderii cadrului concret de existentă. Reușește astfel să anuleze efectele gravitaționale,dematerializând, printr-o șlefuire îndelungată, volumele. Brâncuși spunea:              “Spre imensitatea văzduhului - aceasta este Pasărea mea. Copil fiind, am visat totdeauna că aş fi vroit să zbor printre arbori, spre ceruri. De 45 de ani port nostalgia visului acestuia şi continuu să creez Păsări măiestre. Eu nu doresc să reprezint o pasăre, ci să exprim însuşirea în sine, spiritul ei: Zborul, elanul... " „Dumnezeirea este pre­tutindeni; şi când uiţi cu desăvârşire de tine însuţi, şi când te simţi umil, şi când te dăruieşti. Divinitatea rămâne în opera ta; ea este magică...               Ei bine, o doamnă de la New York, care a simţit într-adevăr acest lucru, a plâns şi a îngenuncheat în faţa uneia dintre Măiestrele mele. ”

„Nu cunoaștem până la Brâncuși, observa Cristian Robert Velescu, un alt sculptor care să fi transformat suprafața metalică șlefuită până la a obține efecte de oglindire, în mijloc expresiv al artei sale.“ Poate că ideea șlefuirii statuilor o va fi dobândit citind texte din Platon, cum sustine criticul citat. Desigur, „descătușarea de materie“ nu privea un conflict afirmat de artist între spirit si materie. Ci, mai curând, o revalorizare a binomului spirit – materie. Pentru sculptor, materia sublimată devine spirit.                                                                            „La Brancuși, notează Paul Herbé, totul este limpezime, totul este construcție, nimic nu indică distrugerea.“„Ca arta să fie liberă și universală trebuie să creezi ca un zeu, să comanzi ca un rege și să execuți ca un sclav“.Si iată, muncind ca un sclav, ignorând convenții aidoma unui rege, urcând în spirit înspre o cuprindere a actului creației între zări cosmice, Brâncuși află taina apei și taina focului. „Prometeu și Măiastra mi-au descoperit că este cu putință o sculptură a focului (…)“ Brâncuși a găsit tainele limbii ce se adresează sufletul lui într-o sfântă tăcere.

 

A consemnat Lucian Dobârtă_LuciD / 8/ 3/ 2017