ŞCOALA ALTFEL

Inapoi la stiri

ŞCOALA ALTFEL

E „şcoală altfel” la Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu” din Bistriţa. Săptămâna aceea cu activităţi dorite şi nerealizabile în program obişnuit, cu excursii, vizite, expoziţii, filme, concursuri, invenţii şi inovaţii. Elevii sunt în centru. Profesorii, pe margine.

Numai o săptămână? Da, doar cât să se prindă gustul activităţilor educative, de altă factură, fără catalog. Acum se vede cât de mult strigă acel carton, plimbat sub braţ, pe coridoarele de betoane. Sau din orice alt material de construcţie.

„Şcoala altfel” rămâne cu aceeaşi arhitectură, la suprafaţă. Ceea ce se modifică e arhitectura fiecărui elev, a fiecărui profesor, în parte. Ei descoperă, într-o singură săptămână, că pot fi şi altfel. Că pot face şi altceva. Şi, apoi, de la capăt. Revenirea la normal dezumflă câte puţin, din idealuri, din vise. Dar, consolarea vine din faptul că anul viitor mai e „o şcoală altfel”. Viitorul, mereu viitorul!...

Deodată, parcă, profesorii şi elevii se dezgheaţă, devin calzi, povestesc, au timp de stat de vorbă, fără a-şi urmări doar obiectivele din planul de lecţie, se apropie, se caută, se admiră, pe bună dreptate. Zeci de activităţi, care duc lucrurile în normalitate. Ca apoi, să îngheţe la loc. Până la următoarea „şcoală altfel”.

Aceste gânduri amintesc de un cântec-joc din copilărie, „Podul de piatră s-a dărâmat/ A venit apa şi l-a luat/ Vom face altul pe râu în jos/ Altul mai trainic şi mai frumos.” Un joc despre podurile dintre noi, despre dezamăgiri şi speranţe, despre voie bună şi timp petrecut împreună.

Ce aduce o”şcoală altfel” în societatea românească? Poate o nouă perspectivă, o altă abordare, un moment de adevăr. Dar e puţin. Ar trebui în societate şi alte astfel de iniţiative, ca de exemplu, „sănătatea altfel”, „justiţia altfel”, „impozitele altfel”, „spiritul civic altfel”, „politica altfel”. Nu doar şcoala. Pentru că rămâne iar singură, într-un mecanism care nu (o ) aşteaptă sau pe care ea nu mai are timp să-l aştepte.

ELENA M. CÎMPAN