SCRIITORII ZILELOR NOASTRE

Inapoi la stiri

SCRIITORII ZILELOR NOASTRE

Când auzim termenul „scriitor”, ne gândim, în general, la o persoană care scrie din două motive: pentru faimă sau pentru a-și împrăștia gândurile pe o foaie.
Un scriitor contemporan este, pentru mine, o persoană obsedată de cana lui de cafea și de țigara de dimineață. Sau o persoană căreia îi vine inspirația în cele mai nepotrivite momente: când cel mai bun prieten, adică singurul ce rezistă atacurilor verbale aspre, în general, din partea tânărului scriitor, are o problemă și așa mai departe.
L-am introdus pe scriitor în categoria tânără, deoarece în principiu, sunt două vârste ale scriitorului, luate în considerare: scriitorul tânăr ca vîrstă, dar care scrie ca un bătrân, încercând din răsputeri să-și demonstreze maturitatea, și scriitorul bătrân, care emană o aură tânără, iar timp ce-i citești opera nu-i poți ghici vârsta. Mai există, binențeles, și scriitori care suferă de criza vârstei mijlocii, care își lasă amprenta într-un mod diferit, parcă neintegrându-se în niciuna din categoriile menționate mai sus. Acești scriitori, cel puțin unii dintre ei, îmi dau impresia că sunt înafara timpului și a moralității, că nu țin cont de impresia pe care trebuie să o lase opera lor și-i marchează pe cititorii textului lor prin neclaritatea, dar totuși maturitatea pronunțată a acestuia.
Scriitorii își pun pâinea pe hârtie, își varsă cafeaua sau ceaiul verde pe pantaloni, după care adună firimiturile, așteaptă să se usuce petele și se apucă de mâzgălit, de cele mai multe ori fără sens, dar e o capodoperă, oricum.
În principiu, aceștia scriu noaptea, când oboseala și liniștea aceea înfricoșătoare îi inspiră sau pur și simplu le amintește de „momentul acela fain” sau de „ce nașpa a fost atunci”!... Alții, ca mine, de exemplu, scriu în timp ce proful de istorie predă sau sunt pe autobuz și încerc să ignor muzica fără sens de la radio.
Un scriitor e un hibrid între om și extraterestru, pentru că, dacă scriitorii ar putea merge pe altă planetă să scie, ar face-o, dar acolo n-ar fi nimeni să le citească magnificele opere.
Nu am un sfârșit pe care să-l pun aici, dar mai mult ca sigur veți găsi unul pentru mine.
Diana Vasiluț