POETUL GHEORGHE MIZGAN ÎNTR-O LUMINĂ NOUĂ

Inapoi la stiri

POETUL GHEORGHE MIZGAN ÎNTR-O LUMINĂ NOUĂ

La data de 25 septembrie 2008, Gheorghe Mizgan îşi lansa prima sa carte de versuri, CAMELEONUL CU ARIPI. Regretatul epigramist, Alexandru Misiuga, care a fost şi moderatorul festivităţii, a încheiat prefaţa la cartea CAMELEONUL CU ARIPI, intitulată PREDOSLOVIE, astfel:
...’’Păcat că acest ,,serenadist’’ nocturn n-a descoperit şi o muză... ţepoasă, care să-l inspire să ticluiască şi un stol de EPIGRAME... Dar eu zic, că nu-i târziu încă [...] să comită şi nişte
STRĂNUTURI LITERARE pe care abia aştept să le public în CUIUL LUI PEPELEA!
Eu, deocamdată îi închin un MADRIGAL care sună cam aşa:
Domnule, MIZGANE , scrie/ Munţi de cărţi cu poezie,/ Că eşti înzestrat cu harul /
Şi talent, ai, zău, cu... carul!’’ Semnează: ,,ALEXANDRU MISIUGA Bistriţa, 12 februarie 2008’’.
Azi, după publicarea a nu mai puţin de şapte volume de poezie, scrise în diferite stiluri şi tipuri, iată, că dorinţa mult regretatului Al. Misiuga se împlineşte. După şapte ani de fermentaţie a spiritului satiric, cartea OCHEANUL DE CATIFEA (Ed. NOSA NOSTRA, Bistriţa, 2016) apare într-un elegant volum de poezii ţepoase, cu ilustraţiile ,,comise’’ de cunoscutul caricaturist Lucian Dobârtă, conţinând şi un portret executat de către caricaturistul Marian Avramescu.
Aproape o sută de pagini de satiră, cu haz sau fără, ne duc în lumea ţepoaselor muze.
Obişnuit din practicarea profesiei ce o exercită cu descifrarea aspectelor greu de sesizat, dă statut nou componentelor unor cuvinte: ,,Are grame, epic, bine/ Şi lirism în rime fine/ În final, cu coarne, renul/ Simţi că te-a lovit ca trenul!’’(EPIGRAMA 1).
La fel de necruţător cu muza, în EPIGRAMA 2 ne spune: ,,Catren ce pare să te-alinte/ De te opreşti pe la-nceput;/În versul trei, parcă te-ncântă,/ Ca în final să iei un şut!’’ (pag.10).
Nici termenul STRĂNUT LITERAR nu scapă: ,,Cu muzele-s în letargie, / Vin învadându-mă cu oaste, / Le simt, la ţepi fac alergie, / Strănut c-un junghi înfipt în coaste’’(pag.11) şi poligamia cu muzele continuă câteva pagini: ,,O spun cu forţă şi mândrie, /
Făr’ a pretinde mii de scuze,/ Sunt prins într-o poligamie - / Căsătorit cu multe muze!’’ (POLIGAMIE, pag.13). Dar în final declară în PREFERINŢĂ: ,,Dar eu prefer o simplă muză / Să ţină brazda-n arătură.’’(pag.13). Şi zeflemeaua cu muzele continuă în DE ZIUA ÎNDRĂGOSTIŢILOR: ,,Muzele mă vor gătit:/ Îmbăiat şi-n primeneală;.../ Eu sunt gata, altoit / Cu o gripă şi-o... răceală!’’(pag.15).
În două din capitolele următoare răspunde la temele, impuse de FESTIVALUL NAŢIONAL ETERNA EPIGRAMĂ, 2008 şi 2010, MAFIA ŞI DEMOCRAŢIA şi ONOARE VS. ONORARIU. Redau mai jos câte un exemplu: ,,Unde e Democraţia / Hop şi Mafia ca râia,/ Iar în vidul de putere / Mafia se umflă, vere!’’ (CĂSNICIE, pag.16) şi DEZECHILIBRU: ,,De s-ar împărţi pământul / Între două noţiuni, / La onoare-ar bate vântul, / Onorariu’-ar fi-n furtuni.’’ (pg.20).
În continuare ELECTORALE, e un capitol pesimist: ,,Azi, oricum ai proceda, / Să alegi nu e greu, zău! / Toate căile vor da / Din mai rău în tot mai rău!’’ (ORICUM..., pag.23).
Nu scapă de critică nici angoasele locale: GROPILE VS DRUMUL, TEZAURUL DIN ASFALT, CU FOC DE ARTIFICII, IAR TAXE!..., DINAMICA INFLUENŢELOR,
MIZĂ PENTRU CRIZĂ. Şi casnice: ,,SFATURI, pag.35): ,,Când vreau să scriu, să desenez / Şi sunt în treabă îngropat, / Nevasta-mi spune să lucrez / Altfel, devin... decapitat!’’.
Câteva pagini sunt dedicate unor poeţi ca: Melania Cuc, Niculae Vrăşmaş, Victoria Fătu Nalaţiu, Virginia Brănescu, etc.
O parte mare a volumului cuprinde poezii satirice pe teme variate. Reţin doar o cugetare năstruşnică din poemul SATUL NATAL (pag.83): ,,Opinci mai sunt doar în muzeu.../ Ori într-un cufăr încuiat. / Ce-aţi zice ca în Spermezeu / Cu-opinci să merg într-un Fiat?’’
Reţin ca ceva neobişnuit, un text intitulat: CÂND? CUM? CINE/ CE CREDE? (pag.45); cuprinzând treizeci de rânduri în care fiecare cuvânt începe cu litera ,,c’’.
Deşi inginer electronist, având şi o afacere personală, Gheorghe Mizgan găseşte timp pentru a-şi descărca sufletul în versuri: ,,Se ştie că e inginer, / Pe diplomă o ţine rama, / Dar fierul s-a schimbat în fler, / iar calcule în vers, de-a valma.’’ (METAMORFOZĂ, pag.25).
Sau: ,,Când tehnica-mi devine grea, / M-apuc de versuri şi-mpletesc / O luntre pentru vreme rea.../ Şi-aplic soluţii ce plutesc.’’ (TEHNICA VS SCRISUL, pag.33).
Un mozaic cu aspecte din viaţa socială şi personală, volumul de faţă cred că va mulţumi pe ,,muza ţepoasă’’, sugerată de umoristul Al. Misiuga, care...,,Acolo, din Ceruri, ne priveşte conciliant, cu zâmbetul epigramei.’’ (Autorul - CU VÂNT ÎNAINTE, pag.8).
Fiindcă azi domnul Mizgan este bine cunoscut şi ca inginer, şi ca poet, i-am încropit şi eu un catren: ,, Prin tehnică şi prin artă
Şi-a deschis spre viaţă poartă;
Şi se luptă, şi se bate
Până le rezolvă toate!’’

SURSA: Răsunetul.ro