MAI MULT DECÂT UN SCENARIU DE FILM

Inapoi la stiri

MAI MULT DECÂT UN SCENARIU DE FILM

 

seara îmi spun “Dumnezeu a fost un regizor desăvârşit”

a făcut omul şi lumea după chipul

şi asemănarea sa

şi a făcut-o bine

deşi pe lumea asta e întotdeauna loc de mai bine

a trasat linii elicoidale a definit corpurile din spaţiu

apoi sătul de atâta geometrie descriptivă

a inventat cea mai frumoasă formă din univers

femeia

dar a lăsat şi suferinţa

ai zice ca le-a lăsat la pachet

a venit rândul altor două fenomene tot pe atât de frumoase

ploaia şi ninsoarea

pe care Dumnezeu le-a creat în pauza dintre două acte

după care a râs

a râs cu atâta poftă de s-a zguduit cerul

şi mai ales a plâns

a plâns atât de mult până s-au umezit pereţii cortinei

ar fi vrut poate o vorbă bună sau o mângâiere

ar fi vrut să înţeleagă logica sentimentelor sau logica ratiunii

ar fi vrut să aibă parte de mai puţină singurătate

acolo sus pe scena goală rece ca o celula de vietas

după fiecare monolog stropit indelung cu licori

care mai de care

dar el a făcut omul şi lumea după chipul şi asemănarea sa

iar după prima ninsoare galactică s-a oprit

 

seara îmi spun că ceea ce ne ispiteşte nu ne alungă fricile

că adevăratul nostru chip e teama care ne coboară în oase

şi dă naştere unor maladii incurabile

se cuibăreşte ca o dimineaţă leneşă în simţurile noastre tocite

ştiai că frumuseţea este la fel ca senzaţia de foame?

se voalează cu trecerea timpului

seara îmi spun că trecutul meu glorios încape într-o borsetă de vinil

că ne e teamă să trăim mai mult decât ne e teamă de moarte

că ţin cu dinţii de dragostea noastră cum ţine un maidanez

între fălcile-i încleştate o bucată de carne

că femeia din faţa mea nu eşti tu

ci chiar realitatea pe care o momesc cu fărădelegile mele

pe care o smucesc de păr

şi dau cu ea de toţi pereţii

stiu, doare si n-ai vrea sa scrii despre asta

sau daca tot scrii macar sa nu afle nimeni

sa tii doar asa pentru tine

doare al dracului de tare

parca ai fi in filmul“Cu mainile curate” in scena de final

nu-ti face iluzii primesti doar atat cat dai, poate nici atat

viata e un bumerang care ti-o trage cand te astepti mai putin

stiai ca plansul te epuizeaza

dar te si elibereaza de ganduri suicidare

de parca asta ar fi cel mai mare rau din lume

viata ta da rateuri ca o masina din anii ’80

doar epiderma e plina de nuferi care se zbat intre zi si noapte

toata viata l-a macinat o iubire neimplinita

toata viata a sperat la ceva ce nu avea sa se intample

doare, doare al dracului de tare

dac-ar avea o sosie care sa-i ia locul

si sa poata fugi departe

undeva departe

unde nu este durere nici intristare

 

 Sorin Lucaci