SCRISOARE LUI VICTOR HUGO

Inapoi la stiri

SCRISOARE LUI VICTOR HUGO

Dragă Victor,  

Îţi scriu aceste rânduri fiindcă în urmă cu câteva zile te-am pomenit într-o excelentă emisiune culturală la Televiziunea din Satu-Mare. Mi-am amintit cu câtă bucurie ne-ai primit în încântătoarea ta ogradă şi aşezându-ne de-o parte şi de cealaltă a ta, am oferit prietenilor tăi momente din „conexiunile” bistriţene. Ne-ai spus atunci: „Frumuseţea îmi provoacă mulţumire prin simplul fapt că e frumoasă”. Mare adevăr, chiar dacă şi pe tine te-au deranjat „Mizerabilii” la putere în acele zile în Besançon, lăsând „în urmă o pată de întuneric care le seamănă”. Ne-am bucurat însă să întâlnim în parcul tău oameni minunaţi care au ascultat cu atenţie şi interes versuri şi muzică românească. Am înţeles încă o dată ce-mi spunea-i „Bunul simţ nu este nici înţelepciune, nici raţiune, are câte ceva şi din una şi din cealaltă”. Le-am povestit toate aceste momente prietenilor mei din Satu Mare: Felician Pop, Robert Laszlo şi Aurel Pop, pentru că i-am simţit oameni minunaţi, iubitori de cultură şi mândri de zona lor. Poate ai să-i întâlneşti Victor, şi ai să te convingi încă o dată că : „Acolo unde străluceşte privirea e de prisos diamantul”. Am fost la Satu Mare cu „Conexiunile” şi gazdele noastre ne-au înconjurat cu mare căldură şi prietenie. La Centrul judeţeran pentru creaţie (C.J.C.P.C.T.) am vernisat  expoziţia lui Ovidiu Lazăr cu imagini foto deosebite care au deschis drumul unor noi colaborări cu artiştii fotografi din această parte de ţară. În acest cadru, au urmat momentele  de poezie şi muzică. Împreună cu  Elena Cîmpan, Menuţ Maximinian, Ştefan Veşcari şi Victoria Fătu Nalaţi am citit din poeziile noastre care au fost bine primite de publicul avizat prezent la întâlnire. Evident că am ţinut cont de precizarea ta: „Muzica exprimă ceea ce nu poate fi spus şi despre ce e imposibil a tăcea”. De aceea Florin Vlad şi Alexe Savu, de care cred că îţi aminteşti, au colorat fantastic poeziile şi decorul oferind tuturor momente de mare sensibilitate. A fost o seară încântătoare.

Ziua următoare la Satu Mare a fost ca o recompensă a minunatei seri expo-literar-muzicale. Robert, Felician şi Aurel s-au întrecut pe ei oferindu-ne un tur impresionant în judeţ. Dragă Victor, a fost minunat. Primul obiectiv vizitat a fost la Căpleni unde există un ansamblu arhitectonic ce datează chiar dinaintea naşterii tale. Biserica şi mănăstirea Căpleni vorbesc despre istoria locului încă din perioada 1711–1740. Foarte interesantă este aici cripta cunoscută ca necropolă a familiei Karoly. Sicriele sunt valori artistice deosebite. Am văzut sarcofage din plăci de cupru, decorate cu ornamente în relief, imagini pictate care m-au dus cu gândul la Cairo, la celebrul muzeu egiptean. Mare parte au fost confecţionate în secolul al XVII- lea, la Bratislava iar dacă la Cairo unele au fost vandalizate de localnici, aici unele păstrează urmele „donate” de gloanţele ruseşti. 37 de membri ai familiei Karolyi sunt înmormântaţi în această criptă, ultima înmormântare având loc în 2010. Am continuat şirul familiei nobiliare  Karolyi şi ne-am oprit la Carei, la celebrul Castel care gazduieşte astăzi instituţii de cultură cu un minunat muzeu din care nu lipsesc figurile istorice din ceară. Interesant evocat este (spre exemplu), momentul semnării tratatului de Pace de la Satu-Mare (1711), apoi excelentele interioare nobiliare şi multe altele despre care e foarte greu, dragă Victore, să-ţi scriu într-o singură scrisoare. Dar fiindcă tu ai spus: „Cărţile sunt prieteni reci dar siguri”,  ne-am oprit şi la casa unui poet. Ady Endre a fost contemporan cu tine şi s-a născut la Mecenţiu, sat care-i poartă numele. Poet, scriitor, jurnalist, Ady Endre este considerat unul dintre cei mai importanţi poeţi ai literaturii maghiare din secolul XX. Are un stil modern şi de cine crezi că este influenţată poezia lui? Boudelaire, Verlaine. I-am vizitat Casa Memorială şi sigur că mi-am amintit şi de prietenia cu Goga şi de castelul de la Ciucea. Cum timpul însă zboară, n-am zăbovit prea mult aici şi convinşi fiind tot de afirmaţia ta: „Frumosul este tot atât de necesar ca şi utilul”, ne-am îndreptat spre două excelente manifestări folclorice la Tăşnad şi Ser. Am văzut aici, dragă Victor, ce înseamnă preocuparea pentru tradiţia gastronomică dar şi improvizaţia  şi spontaneitatea starostelui. De la celebrul Toroş şi până la alegerea miresei în ceremonialul folcloric de nuntă,  presărat cu elemente de haz, ironie şi muzică, toate ne-au creat o după amiază formidabilă.

Dragă Victor, ţi-am scris toate acestea gâdindu-mă că poate îi vei cunoaşte şi tu pe Felician, pe Robert sau pe Aurel. Te rog să-i pofteşti cu toată încrederea în parcul tău, aşa cum ai făcut şi cu noi. Invită-i să-ţi povestească, să-ţi citească din ce-au scris. Sunt oameni de ispravă. Lângă mine sunt prietenii tăi mai vechi: Elena,  Menuţ, Ştir, Ali, Ştefan, Victoriţa ... „Conexiunile”. Toţi te salutăm şi te îmbrăţişăm cu drag. Transmite gândurile noastre bune tuturor celor din minunatul parc din Besançon. Cine ştie...poate că la vară mai conexionăm.

Cu prietenie  Dorel Cosma