“DIN TULPINA POMULUI CÂNT DE DRAGUL OMULUI”

Inapoi la stiri

“DIN TULPINA POMULUI CÂNT  DE DRAGUL OMULUI”

Recent am avut bucuria întâlnirii cu un om de  mare valoare, cu o carte de vizită  impresionantă. Prof.dr. Ştefan Popescu s-a născut în judeţul Gorj şi încă din anii copilăriei s-a simţit atras de muzică şi în special de instrumentele populare de suflat. Dragostea  pentru zona natală este şi va rămâne o componentă esenţială a vieţii lui Ştefan Popescu aşa cum de altfel răzbate şi din paginile cărţii sale, sugestiv intitulate : Din tulpina pomului cânt de dragul omului”. Structurată pe teza de doctorat „Cercetări privind valorificarea superioară a pseudoinstrumentelor şi instrumentelor populare aerofone în concordanţă cu diferite tehnologii de cultură a plantelor din care se confecţionează”, cartea îmbină aspectul ştiinţific cu cel literar oferind o plăcută lectură oricărui cititor. Experienţa didactică este uşor desluşită de cititorul avizat, scriitorul urmărindu-şi cu grijă expunerea ideilor, insistând pe sensibilizarea şi cultivarea gustului pentru frumos. Poate că pentru mulţi dintre noi, parcurgând paginile cărţii, suntem surprinşi de această idee interesantă dar foarte bine venită: Agromuzică. Aceasta este de fapt şi specialitatea tezei de doctorat susţinută de Ştefan Popescu la Facultatea de Agronomie, a Universităţii din Craiova. Şi acesta este şi filonul cărţii sale îmbrăcată însă şi cu forme literare care dau culoare şi nuanţe deosebite volumului. Interesant este cum prin pasiunea, munca şi cercetarea sa, autorul a reuşit să-i aducă la aceeaşi masă pe mari specialişti din domeniul agricol dar şi muzical. Că muzica are o influenţă deosebită şi asupra plantelor ştiam, dar autorul vine acum cu exemple concrete care s-au finalizat prin experienţe proprii în zona atât de dragă scriitorului – Gorjul. Este aşa cum bine spunea prof. Univ. Mocanu Romulus: „o îngemănare reuşită între artă şi agricultură, între muzică, plante şi sol, pe baza unor cercetări experimentale în câmp, în laborator şi în studiouri muzicale”.

Cartea este concepută în patru capitole distincte, cărora le sunt adăugate la final informaţii impresionante din cartea de vizită a scriitorului, cu distincţii speciale, diplome, aprecieri făcute de câteva nume  de rezonanţă dar şi un subcapitol – în totalitate muzical. Aici autorul include 90 de piese, transcrise pe portativ, pe care le-a interpretat cu instrumentele şi pseudoinstrumentele muzicale confecţionate de domnia sa. În primul capitol aflăm aspecte despre instrumentele de suflat, cu accent deosebit pe explicaţia instrumentelor şi pseudoinstrumentelor aerofone – „instrumente la care sunetul este produs prin vibraţia unei coloane de aer în tubul instrumentului”. Suntem introduşi în clasificarea instrumentelor  muzicale populare româneşti şi desigur o sferă largită pe calsificarea şi descrierea instrumentelor muzicale aerofone unde fluierul ocupă un loc central cu extindere la nivel naţional dar şi în Slovaia, Ungaria, Ucraina, Iugoslavia (fostă), Albania, Grecia, Turcia, Armenia, Georgia, Egipt. Capitolul al doilea îţi lasă impresia că este dedicat în totalitate zonei ştiinţifice. După intervenţiile concrete şi tabelele de specialitate, autorul nu uită să revină: „Cele mai valoroase specii de la care se utilizează trunchiul pentru confecţionarea instrumentelor şi pseudoinstrumentelor muzicale aerofone sunt: prunul, cireşul, vişinul şi nucul. Din aceste specii se pot confecţiona fluiere, cavale, naiuri şi altele”. Capitolul continuă cu prezentarea unor fructe care pot da naştere unor pseudoinstrumente muzicale. Şi aici sunt exemplificate merele, nucile, gutuile, perele şi legumele cum ar fi : castraveţii, morcovii, ţelina şi cartoful. Urmează, poate, paginile cele mai interesante pentru orice cititor dar şi pentru specialişti muzicali. Preocuparea de-o viaţă a lui Ştefan Popescu este concretizată în confecţionarea şi cântatul la 37 de instrumente şi pseudoinstrumente muzicale aerofone. Cu minuţiozitate autorul insistă asupra procedurii de confecţionare şi extragerea artistică a sunetelor din instrumentele aerofone: piculina, flautul, ocarina, tilinca, fluierul, fluierele gemene, naiul, cavalul, cimpoiul. Trece apoi la pseudoinstrumentele muzicale aerofone: Frunza, paiul, tâlvul, digifomf, lingura de lemn, putinciul, pipa, sticla din lemn, solniţa, ulciorul, plosca, nuca şi continuă cu: mărul, para, gutuia, ţelina, morcovul, castravetele şi cartoful. Toate sunt descrise cu atenţie, explicându-se atât modul de a le confecţiona cât şi performanţele obţinute cu aceste instrumente. Dacă mai adăugăm şi confecţionarea celui mai mare nai din bambus care cuprinde 53 de tuburi, 7 octave şi o cvartă, este evident că numele prof.dr. Ştefan Popescu este demn de trecut nu doar în Cartea Recordurilor (aşa cum îşi doreşte) ci în Galeria marilor personalităţi ale lumii. Cred că acest capitol al II –lea poate oricând constituii o carte de sine stătătoare, plăcută la citit, interesantă atât pentru cititorul de rând dar şi pentru cititorul avizat şi dornic de informaţii suplimentare.

Capitolele următoare (III şi IV) continuă îmbinarea agronomie – muzică dovedind şi aici cunoştinţele, studiul şi cercetarea permanentă pe care Ştefan Popescu a desfăşurat-o de-a lungul vieţii. Mi-aş permite doar să mai amintesc experienţa şi cercetarea interesantă efectuată la cultura de salată şi măr prin aplicarea efectelor muzicale produse de instrumentele aerofone, care au dus la o creştere substanţială a producţiei, în comparaţie cu dezvoltarea normală sau cu aplicarea unor îngrăşăminte.

Peste 350 de pagini ne vorbesc despre un mare om al culturii româneşti care a ştiut să-şi coordoneze inteligenţa, activitatea, cercetarea, pedagogia în folosul celor din jurul său. Răzbate din rândurile citite, mândria olteanului din Gorj, bucuria de a vorbi despre zona aceasta atât de bogată în tradiţii şi cultură, bucuria de a clădii mai departe pe solul atât de fertil ce-l oferă această parte de ţară. Apărută la editura „Măiastra” din Târgu Jiu, cartea prof.dr. Ştefan Popescu este cu  adevărat un cânt de dragul omului. Din tulpina pomului gorjan au răsărit şi vor rămâne mărturii peste timp, cântece de dragul omului. Mi-a făcut o mare bucurie şi plăcere să citesc, să scriu şi să-l numesc prieten pe prof.dr. Ştefan Popescu. Neîndoielnic, Gorjul şi România se mândreşte cu asemenea valori.

Prof.dr. Dorel Cosma