CASA VRĂSMAȘ - BIBLIOTECĂ ȘI MUZEU, APROAPE DE INAUGURARE

Inapoi la stiri

CASA VRĂSMAȘ - BIBLIOTECĂ ȘI MUZEU, APROAPE DE INAUGURARE

Deși anul 2014 a început tragic pentru familia mea, ca o minune însă, Nașterea Domnului a făcut ca soția Sultana să se însănătoșească, după un tratament efectuat în Spitalul Judeţean de Urgenţă Bistriţa-Năsăud, care nu este cel mai mare şi cel mai modern, dar este, pentru noi, cel mai bun spital din lume, cu o biserică în interior şi, de curând, o bibliotecă la ultimul etaj, cu oameni foarte bine pregătiţi, credincioşi lui Hipocrate şi cu un suflet adevărat, cărora le mulţumesc, tuturor, dorindu-le bucurii în viaţă şi mulți ani fericiți!
Odată cu primăvara anului 2004, parcă am reînviat și am realizat unele dintre cele mai importante lucruri din viață. Am construit, pe vatra veche, distrusă în 1992 de un mare incendiu, a gospodăriei părintești din Prundu Bârgăului, doar în trei luni, o casă proprie, cu zid din piatră vulcanică (tuf dacitic), cărămidă și lemn, cu obiectiv de a fi „Casa Vrăsmaș - bibliotecă și muzeu”, clădirea fiind terminată doar „în roșu”, dar pe care, sperăm, să o finalizăm în 2015, cu scopul de a folosi comunității.
Sunt de părere că netul nu va înlocui în totalitate cărțile, de aceea consider că ele trebuie să fie respectate. Cărțile sunt cărămizile din zidul culturii.
Născută ca din cenușă, considerăm această construcție un „copil” - și spunem asta pentu că noi nu avem copii - și vrem ca ea să-i țină locul și să slujească exclusiv obiectivului propus, spre propășirea culturii în viitor. Ea poartă, în alcătuirea sa, un bulgăre sclipitor din Casa Zodiac, din București, în care am locuit până în 2000.
Îmi pare rău că pentru extinderea construcțiilor, a trebuit să retezăm cireșul de la stradă, părul de la nord, mărul și vișinul de lângă vechiul garaj, precum și o parte din vie, toate pe care noi le-am sădit și din fructele cărora ne-am înfruptat câteva decenii, acum amintindu-ne doar de umbra lor, cu regret, dar și cu mulțumirea că în locul lor s-a născut „ copilul” mult dorit, care să slujească nemijlocit culturii. În proximitatea noilor construcții au mai rămas încă mulți, alți pomi mai tineri în loc, viță de vie, zmeură, prunul bistrițean, renglotul, mărul golden și cel ionatan, părul tomnatec, cireșul cel mare și nucul bătrân, ultimii plantați de către tatăl meu.
Construcția casei mi-a obstrucționat, în acest an, participarea la activitățile culturale, atât de bogate ale județului, reușind, totuși, organizarea și desfășurarea celei de a 43-a ediții a Simpozionului Cultural al Văii Bârgăului și tipărirea revistei Anuarul Bârgăuan nr. 4/2014, dar oprindu-mă de la scrierea unor alte importante cărți.
În anul 2014 am susținut comunicări la simpozionul cultural al Văii Bârgăului și am publicat mai multe articole în „Anuarul bârgăuan - Știință, cultură, arte și literatură, an IV, nr. 4, 2014”, editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014, coordonat, îngrijit și prefațat de subsemnatul. Am fost inclus în antologia literar-artistică publicată de editura Napoca Nova, sub genericul „Mierle într-un lan cu maci” și în alte două antologii, una de proză contemporană românească „Sărmanul Dionis” și alta de poezie „Porni Luceafărul”, apărute la editura Scrisul contemporan, Ploiești, 2014 și am fost cuprins, alături de un alt bistrițean, prof. dr. Dorel Cosma, în dicţionarul „Personalităţi române şi faptele lor”, volumul 58, apărut la Editura Studis, Iaşi 2014, care a fost lansat și la Bistrița, în prezența autorului Constantin Toni Dârţu.
Evenimentul cel mai important, poate cel mai valoros din întreaga mea viață, a fost împlinirea vârstei de 75 de ani, în 3 noiembrie 2014, când am fost sărbătorit și am primit, alături de felicitări, o Diplomă de Excelență și o șampanie personalizată, la întrunirea cenaclului literar „George Coșbuc” din Bistrița. Am mai fost sărbătorit în cadrul societății culturale bârgăuane „Speranța reînviată”, la care mă număr printre membri fondatori, dar și la redacţia cotidianului „Răsunetul” , unde întâlnirea cu prietenii și colegii a fost o aniversare de sărbătoare, despre mine rostind gânduri frumoase scriitorii: Olimpiu Nuşfelean, Menuţ Maximinian, George Ţâra, Titus Wachsmann Hogiu, Al. C. Miloş, Victoria Fătu Nalaţiu, Gheorghe Mizgan, Iulia Paţiu, Marilena şi Gheorghe Toxin, ultimul fiind cel care a filmat evenimentul, finalizat cu versuri, urări de sănătate și cântece, la o gustare și un pahar de vin, într-o atmosferă prietenească.
Le-am vorbit, celor prezenți, despre mine și proiectele viitoare, spunându-le, printre altele, că „Aş vrea să opresc timpul în loc, să nu mai îmbătrânesc. Pentru mine este azi cea mai frumoasă zi. Toată viaţa m-am luptat cu vrăjmaşul din mine şi mi-am dorit să fac doar lucruri frumoase. Promit că de acum nu voi mai număra anii”.
Cea mai frumoasă seară, a anului 2014, a fost întâlnirea mea, în direct, în emisiunea „Azi sărbătorim” a lui Menuț Maximinian, la ASTV, unde am fost însoțit de două căntărețe dragi din Prundu Bârgăului, Mărioara Sigheartău și Florina Bălan, a căror frumoase și originale melodii au înroșit telefoanele celor care au intrat în direct să ne felicite, între care mulți prieteni, foști colegi, vecini și neamuri, care urmăreau programul, emoționantă fiind intervenția nepoatei mele Maria, care m-a felicitat, în numele familiei și mi-a cântat „La mulți ani!”.
Iarna aduce, odată cu zăpada şi gerul, bucuria celor mai importante sărbători creştine, care încep cu Sfântul Nicolae şi Naşterea Domnului sau Crăciunul, fiind urmate de Anul Nou şi Boboteaza, aşteptate în fiecare casă, de vârstnici şi mai ales de copii. Sunt sărbători cu o veche tradiţie, care reprezintă bucuria unui jubileu al muncii depuse şi pregătirea mersului vieţii în viitor, având ca semn binecuvântător steaua care a luminat Naşterea Domnului Isus Hristos.
Din fragedă copilărie am cunoscut şi am participat, an de an, la ritualurile sacre ale acestor sărbători religioase, care mi-au arătat steaua călăuzitoare de urmat în cursul vieţii şi mi-au dat întotdeauna noi puteri şi învăţăminte, ajutându-mă să ajung, la sfârșitul anului 2014, să mai aniversez și 39 ani de căsătorie, alături de Sultana mea dragă, trecând pragul celui de al patrulea sfert de veac al vieții mele. Se poate spune că Anul 2014 a fost prezentul care a devenit trecut, cu ricoșare în viitor.

Nicolae Vrăsmaș