Într-un colț pitoresc al Bistriței, unde banul public curge lin și fără griji, un baron cultural veghează atent la expansiunea feudei sale. Gavril Țarmure, eternul director pensionar (dar totuși director!), își îngrijește cu drag moșia și își coordonează supușii cu mână sigură, așa cum odinioară boierii își aliniaseră iobagii la munca câmpului. Deunăzi, simțind apropierea pregătirii bugetului local (o perioadă stresantă,...